7

(Încă) o lecție de la fetele mele :)

20140622-164820-60500673.jpg
(work in progress :))

Io-s o finalizatoare. Termin negreșit ce încep (vezi triatlonul de ieri, dar nu numai: ce zic eu e valabil deopotrivă pentru traduceri, meditații, prăjituri sau curățenie generală :)), deși uneori îmi dau seama pe parcurs că m-am avîntat, entuziasmat sau înhămat degeaba…

Continuă lectura

Anunțuri
Fără categorie
7

Și anul ăsta pot zice că-s triatlonistă :)

20140621-150811-54491854.jpg
(Jarun, azi-dimineață :))

-Vezi dacă chiulești?, mă mustră Joža (inima și sufletul lui TK Jarun, club din care fac și eu parte, organizatorul ligii noastre a campionilor, triplu ironman șamd :)) cînd mă văzu ieșind ultima din apă la șase minute după penultimul concurent. Făcea aluzie la faptul că anul ăsta încă n-am participat la nici un triatlon :)).

-Mi s-a făcut rău în apă, mi-am uitat dopurile de urechi…

-Aaa, știu, și eu am probleme dacă nu mi le pun… Și n-ai ce face altceva decît să înoți ca broscuța… Cu capul afară din apă… Trebe să încerci să nu te miști prea mult sus-jos…

-Îhî…

-Ai grijă pe bicicletă!

:)))

#proudmemberofteam”quittingisnotanoption” :)))

Fără categorie
12

E vacanță!!!! :)

Au trecut examenele cu brio, ne-am pupat, ne vedem la toamnă dacă ieșim cu bine din vară :). Și mîine e zi liberă la croați :). Numai vești bune am azi :).

Atît am vrut să vă spun :). Vă salut din trenul care mă duce spre casă, îmi pun căștile pe urechi și mai ascult umpic de germană :). Z. mi-a găsit un podcast fain, coproducție Deutsche Welle Radio și Goethe Institut, perfect de ascultat în mijlocul de transport în comun :). Acuma, că am anunțat pe toată lumea pe care o cunosc că mă apuc de germană, musai să fac treabă, noblesse oblige :))).

Fără categorie
4

Repede, pînă nu se termină bateria :)

V-am mai zis că îs obosită ceea ce în sine nu e o problemă. Însă pe fond de oboseală, sufăr mai tare de agitație și stres 😦

Adică sar de pe scaun la orice solicitare, zici că am văzut ursul :)). Care stare de crispare nu trece, normal, după ce am dat binețe ursului, țînțarului, armăsarului… Nuuuu… Rămîn așa, în priză, fără să fie nevoie.

Azi pe drum spre schimbul doi m-am surprins gîndind: „of, numai să treacă ziua de azi și cea de mîine, să se termine școala și o să fie mai bine…”

Apoi (morbid, știu :)) Oana cea înțeleaptă care i-a dat liber la întîrziat la ora de engleză unuia dintre cursanți pentru că avea de mers la o înmormîntare (coleg de muncă, tînăr, 40 de ani, cancer) a intervenit: și dacă mîine nu mai ești? Ia pune mîna și te liniștește acum :).

Și am inspirat adînc și am simțit mirosul de (ceai de) tei – v-am zis ca iunie în croată se numește lipanj de la lipa, tei, și că în iunie tot orașul miroase îmbietor, dulce, liniștitor? :).

Și am expirat și am continuat. Și am zîmbit și am încetinit pasul pentru că timp să ajung la tren aveam destul :).

Obosită tot mai sînt, dar măcar am reușit să scap de agitație tot inspirînd și expirînd adînc :).

Morala: nu lăsa pe mîine relaxarea de azi 🙂

Fără categorie
4

Cine se trezește de dimineață…

…are timp pentru tot felul de chestii simpatice :).

Nu e cazul meu, eu mă trezesc greu, dar și cînd mă voi hodini odată, ehehe… 🙂

Oricum m-am prins de o chestie esențială pentru provocările mele: ce fac dimineața e bun făcut. Dacă nu am rezolvat exercițiile de matematică, n-am făcut flotarea sau n-am învățat că Ich bin Oana șansele să intervină ceva peste zi și să-mi piară cheful pe fond de oboseală cresc semnificativ, direct proporțional cu șansele să zic: „Fac mîine…”. Problema e că deseori „mîine” devine „poimîine” care devine „cînd voi avea mai mult timp”… 🙂

Mhmmm…. De reținut 🙂

Fără categorie
Galerie
8

O nouă provocare :)

Această prezentare necesită JavaScript.

Anul ăsta, Herr Triathlet s-a dus la Zagreb Open să își doboare recordul personal la triatlon pe distanța olimpică (1,5/40/10) ceea ce a și reușit, bravo, Z. :). Io am ales să-mi iau rucsacul în spinare și aparatul din dotare și să urc pe Sljeme pentru că a fost o zi minunată, vedeți mai sus, de fapt încă mai este :).

Din seria „Adulții spun lucruri trăsnite”, un domn în vîrstă și-a exprimat nețărmuita mirare că drumețesc singură în condițiile în care el nu era însoțit nici măcar de umbra sa :))). Iar pe o doamnă am surprins-o oferind domnului ei unguent de ținut căpușele la distanță, deși erau amîndoi îmbrăcați din cap pînă în picioare, numai mănuși și măști de schi nu aveau :))). Oana, nu-i frumos să rîzi de temerile oamenilor, zău așa… :).

Ei, ziceam și eu că a fost fain și deloc plictisitor – drumeția bate nu numai filmul, dar și știrile de la ora cinci (în tramvai, la întoarcere, am asistat la o ceartă cu îmbrînceli pentru că un nene prea stătea în ușa deasupra căreia scria clar: IZLAZ adică ieșire :))). S-au dat jos să se și bată, dar eu am plecat mai departe că mi-era foame :)).

Dar altceva vreau eu să vă zic. Pe drum m-am gîndit că azi se face o lună de cînd mi-am propus să vă scriu zilnic :). A trecut repede, așa-i? Și mie mi se pare… A fost tare haios și am tras concluzia că a fost mai ușor decît credeam și țineam minte, un exercițiu bun pentru sinapse, gata, scriu mai des de-acum încolo :).

Însă o nouă lună înseamnă și o nouă provocare, iar ideea mi-a venit azi :).

Premisa 1: Noi ne pregătim de concediu, peste o lună și o săptămînă plecăm cu bicicleta prin țări germanofone.

Premisa 2: E drept că știu să zic: zwei wurst mit senf, bitte, und mineral wasser, dar simt că o să am nevoie de mai mult decît atît :)). Dacă mă întreabă cu pîine neagră sau cu chiflă sau îmi oferă o bere că e mai rece?!! :)).

Premisa 3: Am citit io într-un articol deștept acum mulți ani că este posibil să învățăm o limbă străină într-o lună de zile și mereu m-am întrebat dacă e adevărat :D.

Deeeeci, vreau să zic că sper ca, luna viitoare pe vremea asta, la întrebarea Sprechen Sie Deutsch? să pot răspunde fără să mă ajute google: Ich spreche nur ein paar Wörter auf Deutsch :))).

2

Vineri, 13 :)

Ieri nu am mai apucat să vă scriu (și am întrerupt astfel șirul zilnic de povești, dar, dacă tot s-a întîmplat, bine că s-a întîmplat într-o vineri, 13 :)) că, după schimbul unu și schimbul doi, ne-am dus la 2. Karlovački cener, o alergare de 10 km la Karlovac cu startul la ora 20 :).

Ne zisese despre cursa asta Gabi, cîștigătoarea Ligii Japetić, care acolo locuiește, în Karlovac sau Carlstadt pentru germanofoni, oraș aflat la 45 de km de Zagreb prin care pe lîngă care trecem foarte des în drum spre mare sau munte, dar în care nu am oprit niciodată!

Bine am făcut că am mers… Odată pentru ca am descoperit un orășel verde și calm pe care ne-am propus să-l explorăm mai pe-ndelete – plănuim curînd o ieșire cu bița pînă acolo :)). Filozoful din mine a tresărit și a concluzionat retoric: „Oare peste cîte comori trecem cu vederea zilnic căutînd mereu exoticul și îndepărtatul?” :).

Și în al doilea rînd pentru că am rîs bine în dimineața asta cînd Z. a găsit fraza asta în portalul de știri din Karlovac: „Dintre străini, cel mai rapid a fost slovenul Stanko Brozovič, iar cea mai rapidă românca Oana Bacanu.” :)). Luați aici de traduceți cu google translate de nu credeți :)). Rezultatul meu, 51 de minute, e modest, but if you put it this way… :).

Acuma cică ar fi fost participanți din multe țări, inclusiv Republica Sud-africană, dar io nu i-am sesizat poate din cauza amurgului :)). În concluzie e bine să fii român la Zagreb :). Și depinde din ce punct de vedere privești și prezinți situația :). N-ar fi rău să învăț de aici să mă prezint uneori într-o lumină mai avantajoasă că nu o să stea mereu după mine reporterul din Karlovac :).

Fără categorie