Din nou despre capacitatea extraordinara a corpului nostru de a se adapta

Adineaori am ajuns acasa dintr-o excursie intr-o tara in care fumatul este obligatie, restaurantele neventilate si in care femeile insarcinate si copiii de orice virsta fumeaza pasiv ca sa se obisnuiasca…

Nu ca fac fitze sau mofturi, dar chiar mi-a fost rau. Ochii mi-au lacrimat in ciuda spalarilor frecvente cu apa pe fata si a iesirilor la aer (m-am felicitat ca nu mi-a dat prin cap sa ma dau cu rimel). Acuma e drept ca io perdea mai deasa de fum n-am vazut vreodata…

Dupa 30 de ore in mediu fumator simt ca ma arde pe toata calea respiratorie, capacitatea pulmonara a scazut cu 30% cel putin, iar senzatia de greata nu trece…

Io si cu Z. ne-am blestemat zilele, restul pareau ca se distreaza minunat. De unde trag concluzia ca ne putem adapta la orice otrava :(.

Declaratia zilei, din partea unui fumator inrait: „n-are rost sa dai bani multi pe un vin ca oricum toate au acelasi gust”. Nu stiu de ce nu i-am zis ca vinurile au gust foarte diferit – poate de-aia ca nicotina afecteaza si creierul, nu numai limba :).

Anunțuri
Fără categorie

12 gânduri despre &8222;Din nou despre capacitatea extraordinara a corpului nostru de a se adapta&8221;

  1. Sunt intru totul de acord cu tine! Daca e sa urasc ceva pe lumea asta, acela e fumul de tigara! Am avut insa ceva noroc la viata mea, macar la capitolul asta 🙂 sa nu fiu nevoita sa stau prea mult in preajma persoanelor fumatoare sau sa frecventez localuri unde nu ai optiune de salon pentru nefumatori. Insa cand s-a intamplat, rar si de putine ori, am suferit cumplit. Asa ca te inteleg perfect.

  2. eu, ca fostă fumătoare, recunosc condiţiile în care nici eu nu mă puteam adapta, cu ochii lăcrimând şi fără putinţă de scăpare decât afară la aer. No, nu-i bine, speram să fie o escapadă faină şi să ne povesteşti o variantă de nuntă simpatică…Dar e clar, dacă ţi-a fost rău n-ai cum! 😦

  3. Despre nunta poate am sa mai povestesc, memorabil a fost, fain? Nu foarte din punctul meu de vedere 🙂
    Oricum, revenind la fumatorii si nefumatorii de acolo – ei is perfect adaptati, nimeni in afara de mine nu a lacrimat :)). Si nu numai atit. Stii povestile alea ca gravidele nu au voie alcool si cafea? Cred ca inca n-au ajuns in zona aia :). Fascinant, ce mai 🙂

  4. Of, si eu am noroc din punctul asta de vedere – i-am bodoganit pe croati ca au retras legea care interzicea fumatul in TOATE spatiile publice, permitindu-l in unele cafenele, dar aici e raiul pe pamint comparativ cu unde am fost (2 restaurante la Belgrad cu ocazia unei nunti). E drept ca la Zagreb rar iesim la bere, mult mai des la inghetata, dar asta e, macar la restaurante simti arome si mirosuri de mincare buna, nu de tutun :). La voi cum e cu no smoking?

  5. Acum 3 ani, in Bacau, am facut un secretariat de raliu intr-un hotel foarte central; nu pot sa uit spatiile comune, imense, de la parter, inclusiv restaurantul, unde se fuma incepand de la mic dejun. Am fumat 18 ani si aveam un an de cand m-am lasat de fumat, dar a fost cea mai dura senzatie de nescapat de fum oriunde m-as fi aflat in hotelul ala; inainte, cand fumam si mergeam in vreun bar in care se taia fumul in cuburi, cred ca nu-mi pasa atat de tare, ca dupa 2, 3 ore plecam si aruncam totul in masina de spalat, in rest incercam sa fumam in spatii deschise, niciodata unde lucram sau erau copii, etc. na’, minima grija cand te afli de cealalta parte a tigaretei, intr-o tara fara educatie in domeniul asta(si al respectului fata de ceilalti, in general)
    acum, inca se fumeaza aproape peste tot; amicii mei americani pleaca incremeniti de aici, cu impresii destul de negative despre fumatul in spatii/locuri publice(vezi la Terbea); nu imi dau seama cat de raspandit e fenomenul, ca ies rar la bere, la servici si la alti parteneri pe care ii vizitez sunt locuri special destinate, nu te lovesti de ei; a, ies rar in crasme din cauza fumului, prefer sa ii chem pe cei cu care vreau sa ma intalnesc la mine acasa la o bere, decat prin baruri(asta spune ceva?); vara e ok, ies, nu ma deranjeaza fumatul la masa in aer liber si da, la terase se fumeaza incat simti de la mesele vecine uneori.
    N-am fost deranjat foarte tare pana acum decat de cantitatea de mucuri infipte in nisip, dar in ultima vreme cresc si aici vocile impotriva fumatului pe plaja(unde replica artagoasa a fumatorului/fumatoarei e ca e aer liber si poate)

  6. Tiii, si io care ziceam ca asa ceva in Romania nu mai e posibil… Oftez si spre vest ma orientez (am zis ca-n Austria am gasit semne in statiile de tren etc. in aer liber cu multumim ca nu fumati. Acuma nu stiu daca e interzis sau e permis, dar te roaga sa te abtii. Blog vienez, help 🙂

  7. sunt sigur ca la cei pe care vrei sa ii vezi acasa iti vei gasi aerul bun, respirabil 😉

    amintire, anecdota, despre fumat: acum multi ani, niste baieti din satul meu, fiind la taiat lemne in padure, fac o pauza; si zice nefumatorul, fumatorilor: ba, trebuie sa ma apuc si eu de fumat, ca voi ati bagat 5 pauze pana acum, iar eu am dat la topor intr-una, nu-i corect!

  8. Aia e clar! Si sa stii ca ai mei (tata, sora, cumnatul is fumatori, mama s-a lasat), dar gasim cafelele/baruri aerisite si ventilate de unde nu plec lacrimind :)) io ma gindeam la varianta concediu din seria „sa exploram frumusetile patriei” in hotelul despre care vorbeai in Bacau :)))

    Oh si ai dreptate si cu pauzele :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s