Și anul ăsta pot zice că-s triatlonistă :)

20140621-150811-54491854.jpg
(Jarun, azi-dimineață :))

-Vezi dacă chiulești?, mă mustră Joža (inima și sufletul lui TK Jarun, club din care fac și eu parte, organizatorul ligii noastre a campionilor, triplu ironman șamd :)) cînd mă văzu ieșind ultima din apă la șase minute după penultimul concurent. Făcea aluzie la faptul că anul ăsta încă n-am participat la nici un triatlon :)).

-Mi s-a făcut rău în apă, mi-am uitat dopurile de urechi…

-Aaa, știu, și eu am probleme dacă nu mi le pun… Și n-ai ce face altceva decît să înoți ca broscuța… Cu capul afară din apă… Trebe să încerci să nu te miști prea mult sus-jos…

-Îhî…

-Ai grijă pe bicicletă!

:)))

#proudmemberofteam”quittingisnotanoption” :)))

Anunțuri
Fără categorie

7 gânduri despre &8222;Și anul ăsta pot zice că-s triatlonistă :)&8221;

  1. uneori se poate(alteori ba 😦 )! M-am mişcat de la Braşov la Slobozia 5 ore pe autobuz (şi dus şi întors)şi nu mi-a fost rău!!! Cred că e bine să stabileşti ce se poate şi ce nu şi să apreciezi ce se poate. Triatloniştii precis nu au probleme de dopuri. Şi duatlon e foarte greu pentru foarte multă lume şi fericiţi cei cei pot şi aşa! Scuze pentru defetism, vin dintr-o staţiune unde eu, cum credeam că sunt tare suferindă, am aflat că nu… 🙂

  2. Maman is back :). Sper că ai revenit din călătorie cu o dorință maximă de a savura fiecare moment și o recunoștință profundă pentru tot ce (mai) ai și funcționează :). Dacă nu, dă o fugă la Zagreb să-ți fac cunoștință cu Joža :).

    Evident că uneori e mai bine să renunți, nu e înțelept să-ți riști viața sau sănătatea, îndemnul poveștii mele ar fi vrut să fie să nu renunțăm la primul semn de greutate, dificultate sau vicisitudine pentru că putem mai mult decît credem și, dacă perseverăm, putem privi viața cu mai puțină neputință și mai multă încredere în forțele proprii :).

  3. I’m back and much better! Nu defetistă, doar împăciuitoare. Adică eu cu mine. În rest, mă uimeşte ca întotdeauna că ai resurse să tot ceri tot mai mult de la tine, un fel de sadism pe care nu-l înţeleg. Pentru mine ai depăşit de mult bariera excepţionalului şi cred că un un semn că te bucuri de tine aşa cum eşti şi un picuţ de relaxare nu ar strica. Părerea mea, umilă şi limitată 🙂

  4. Ei, si tu, sadism… :))). Oi fi luat vreun virus masochist de la colegii alergatori si triatlonisti, desi nu cred – am mai zis ca eu urmaresc linistea si calmul de dupa, eventual energia, vitalitatea si sanatatea, inclusiv mintala, de fiecare zi, nu tortura de dragul chinului :).

    Ba indraznesc sa te contrazic si sa zic ca de mult n-am mai depasit vreo limita – in continuare fac ce imi place, cind si cit imi place :))).

  5. Fid azi am ascultat dupa comrades-mai vechia ultra maratona, 89km de alergare. Are limit de partecipanti de 18 000.
    Vreau sa zic ca tot depinde de punct de vedere-pentru lor o maratoana de 42km e o trening, pentru cineva altru alergare 100m e mare succes. Dar amandoi au in comun ca incerc sa fac ceva care a aparut imposibil inainte. Si cand o Data fac ceva ce ai crezut 100% imposibil e o chiestie care ti da potere. Potere sa nu sti de ce esti capabil, ca nu sti unde sunt limiti-nu numai in sport dar si mai filozofic:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s