No servus, io mă duc să mai fac o tură :)

20140707-123937-45577482.jpg

Are Z. o poveste care-mi place de cîte ori o aud (poate v-a spus-o și vouă, săriți atunci direct la paragraful următor :)). Cică Jure Robič, sportiv legendar, biciclist de cursă (extrem de) lungă, cîștigător al Race Across America de cinci ori, era pe insula Lošinj în cantonament. Într-o zi a ieșit la o tură cu alți bicicliști, de la un capăt al insulei pînă la capătul insulei Cres, dus-intors să fi tot fost vreo 180 de km, etapă de Tour absolut decentă :). La final Jure a mulțumit companionilor și le-a zis: „Băieți, la revedere, io mă duc să mai fac o tură…”. :)))

Nu știu cum vă sună vouă fraza asta, dar mie îmi pare tare cool :). De atunci io și Z. ne tot imaginăm cum ar fi să zicem cuvintele astea după Franja sau vreun maraton și rîdem de noi că nu am fi suficient de credibili :). Cred că în subconștient mi-am dorit să zic și eu o dată în viață pe bune cum a zis. Jure și știți cum e cu unele dorințe – ți se îndeplinesc cînd te aștepți mai puțin :)).

Ieri am fost la Maratonul de pe Sljeme care oferă trei variante: sugar (4km), bebe (14 km) și ditamai balaurul adică maratonul întreg (care înseamnă 3 ture a 14 km). Maratonul se laudă că este unul dintre cele mai extreme maratoane din Croația și are de ce – cca 1200 m de ascensiune verticală îi așteaptă pe maratoniști în cursul a 42 de km.

Acum doi ani cînd am participat prima dată la 14km am zis la final că nu există urs pe lumea asta care să mă determine să mai alerg un pas :))). Pentru că traseul e deosebit de frumos (vezi poza de mai sus :), dar are vreo cîteva urcușuri deosebit de abrupte (capră neagră trebe să fii, nu alta :)).

Ieri tot la 14 km m-am înscris, prietena noastră, Vesna, semimaratonista, a vrut și ea. Zlatko ne-a dus la start și a coborît de pe Sljeme cu bița pentru o tură prin Zagorje, urma să ne revedem după (mulțumim, Z.!).

Și pornim, primii 6 km sînt la vale, distracție, povești, ce vreme perfectă, Vesna încîntată, Oana, dar tu du-te mai repede dacă vrei, nu pot că menajez genunchiul, la deal o s-o iau înainte dacă pot :).

Zis și făcut, ajungem la Horvatove stube, Scările lui Horvat, care puteți ghici de ce se numesc așa :). O iau eu înainte, succes, have fun, pup :).

După urcușul abrupt urmează încă vreo două la fel, dar după cabana Hunjka traseul e și mai fenomenal :))). Vălurit, cu pante line și urcușuri scurte care nu te demoralizează. Mamă, ce fain e…

Îl prind pe Joža din urmă. Oana, ce alergi? 14 km. De ce nu maraton? Păi nu m-am pregătit… Și? Mergi încet atunci, așa, ca mine… :))).

După o vreme: auzi, OK, maratonul tot nu, dar măcar încă o tură cu mine să-mi ții companie? :).

Păi mă așteaptă Zlatko și Vesna, păi să aștepte :))). O să-l sun pe Zlatko după linia de sosire… Nu, nu, nu-l suna, trimite-i un mesaj mai bine să nu încerce să te convingă că nu e o idee bună :)). Spune-i doar atît:” io mă duc să mai fac o tură…”

:)))

Am sunat pînă la urmă, Z. nu s-a opus, tura a doua a fost faină, am mers încet, am povestit, am făcut planuri de antrenament, am mai învățat cîte ceva de la Joža și am văzut că maratoniștii au un bufet bogat la tura doi și trei la punctele de realimentare (banane, pepene roșu, lămîie, ciocolată, crănțănele sărate, napolitane… :)) și am tras concluzia că merită să fii maratonist :))) Deci la data viitoare merg la ăla mare, am zis :))).

Anunțuri
Fără categorie

Un gând despre &8222;No servus, io mă duc să mai fac o tură :)&8221;

  1. faina povestea şi a lui Jure Robic şi a ta.
    Maraton la anul?…. păi la aşa bufet, se merită! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s