4

De ce plecăm în vacanță pe bicicletă :)

Păi ne-am prins relativ repede că noo concediile la mare, olinclusiv, nu ne priesc. Motivul e simplu: sîntem un cuplu modern cu obligații individuale multiple care se vede relativ puțin, de obicei seara înainte de culcare, cînd petrece zece minute de quality time împreună :). No, și imaginați-vă să trebuiască să stăm nas în nas șapte zile sau zece zile și să nici nu putem întreba: „Ai luat pîine? Mîine pleci la Ljubljana, da’ cînd te întorci? A venit factura de curent? Ai dreac’ de hoții ăștia iar a scumpit gazu’…” și așa mai departe :))) DEZASTRU! Aia da vacanță nereușită, bag mîna în foc că eu aș intra în depresie că noi NU SÎNTEM CAPABILI SĂ COMUNICĂM CA OAMENII?!!!! :))) Io m-aș deprima, Z.  nu-i așa de telenovelist :). Z. ar da din umeri și ar schimba programul pe Eurosport că începe transmisiunea în direct de la Tour de France :).

Așa, pe biță mai vezi o biserică, o căprioară, un pisic plîngînd isteric, bate vîntul, nu se aude bine, pînă reușești să transmiți un mesaj simplu trece o oră, „ceeeee ziiiiiiici?”, „cuuuuuum?”, pînă primești răspuns încă doo, vorba aia, vorbești toată ziua de te și saturi de atîta comunicare :).

Hai că iar vă păcălesc 🙂 Motivul e altul: noo ne place să păpăm, da’ nu sîntem de acord să ne îngrășăm și am găsit varianta asta doar: biciclim de behăim și apoi mîncăm fără griji (două castroane de supă cu tăieței, o porție de friptură de vițel cu cartofi la cuptor, două porții de legume sotate și doo salate asortate – Z. nu papă așa ceva, deci mă sacrific io :)) și un ștrudel cu brînză :))) Asta am păpat IO aseară 🙂

Anul trecut Z. care își ia vitaminele și mineralele din înghețată și tort cu ciocolată o fost în culmea fericirii căci după zece zile de mîncat ce și cît a vrut, uneori chiar mai mult de atît, s-o întors acasă cu un kil juma’ în minus :). Și asta în condițiile în care turele au fost scurtuțe, plimbările agale, dar și unele și altele zilnice :).

Vă pun o poză cu mine înainte de sejurul ăsta biciclisto-culinar cu rugămintea de a-mi zice dacă voi aveți alte strategii de rămas la fel de zvelți în vacanță și apoi mă duc la masă :)) Poza de „după” o pun duminica viitoare seara că atunci o să termin de mîncat vacanța asta 🙂 

    
 

Fără categorie
9

Vine ploaia, bine-mi pare :)

Mă pregătisem să vă mai explic umpic cît de cald e la noi că poate n-ați priceput din prima sau a doua. Să vă informez despre încă unul din avantajelor caniculei celei mai fierbinți – nu mi-am dorit, dar acum am saună la mine în baie:  intru, închid ușa, mă bag sub duș, dau drumul la apă rece și voilà – accesibilitate și confort la mine acasă :D. De treișpe ori pe zi! De ce 13? Că e număr norocos pentru mine, de-aia :):

Și să vă întreb dacă știți sentimentu’ ăla cînd te trezești dimineața dormit bine, hodinit pînă la loc comanda, cu bateriile încărcate și gata să descoperi America… Nu de alta că eu nu-l mai știu 🙂

Da’ o-nceput să ploo (acuma chiar că-mi pare rău că nu mi-am luat cizme de cauciuc de la Decathlon :)) și s-o răcorit și e bine și s-o dus subiectul pe apa Vinerii (azi e vineri, de asta sînt sigură, nu vă mai rog să-mi confirmați, regăsit creier în stare de funcționare, îl declar binevenit și-i fac o cafea :)).

Neavînd despre ce scrie pe blog, l-am scos pe Z. la un suc că el nu bea cafea (pe balcon, evident, adică să nu vă închipuiți că facem risipă, avem suc și acasă :)) și i-am povestit cît îs de încîntată că toți cei patru cititori fideli ai mei s-au bucurat de întoarcerea blogului printre micile ecrane!

„Știi poza aia cu cele zece reguli zen pe care am postat-o pe facebook?

zen habits

No, cred că outlet-ul meu creativ e scrisul pe blog :).”

„Outlet? Mergem să cumpărăm șosete?”, s-a activat Consumeristu’ model ca-n filmele cu roboței după ce li se încarcă bateria :)).

„Da, hani, și pîine că nu mai avem…”, am răspuns io sarcastic (v-am plăcut, așa-i?, cum l-am atins…), avînd în sfîrșit răspuns la întrebarea Monicăi, noi cum ne înțelegem cu consortul: deloc, nicicum, la noi în familie fiecare zice și aude ce vrea :)))

Păcat că nu ne puteți auzi conversațiile, zău c-ar merita… Cascadorii rîsului din Gajnice :).

„Io zic că e mai bine să băgăm în casă umbrela de soare, prea bate vîntul…”, grăi vocea rațiunii, adică io, în caz că nu a fost clar de la bun început :D.

„Cine zice?”, răspunse cu o contraîntrebare capcană consortul :).

Sau

„Hai că mai bine mergem la bancă mîine că oricum mergem și la piață și ne e în drum.”

„Da’ de ce?”, întreabă el dovedind că și-a greșit cariera, filosof trebuia să se facă :). Și io îl întreb la rîndul meu: de ce ce? De ce mergem la bancă, de ce mergem la piață sau de ce ne e în drum :). Și uite așa trece ziua și tot mîine ajungem și la bancă și la piață, fix cum am vrut io :).

Sau săptămîna trecută la maraton… El nu o alergat, concurenți o-ncurajat și de mare ajutor s-a arătat. Ajung io gîfîind rău, da’ rău de tot, că tocmai ce urcasem panta aia mai abruptă la un punct de revitalizare și-l văd.

„Ai nevoie de ceva?”, întrebă grijuliu, bravo lui. „Apă? Izotonic? De mîncare?”

„Sărat. Senviș.”, am răspuns adunînd restul de aer rămas răzleț prin plămîni și ignorînd faptul că zisesem înainte de start fix ce-o să-mi trebuiască și cînd :).

„Ceeeee zici???? Ceeeee-ți trebuieeeeee??????”

Mai adun o gură de aer și reușesc să repet. Sărat. Senviș. De data asta înțelege, îmi dă și continuă să ciripească vesel:

„Îl mănînci tot? Ce faci cu restul? Să-l iau înapoi? Gata? Ai terminat? Oana? Mănînci tot senvișul? Mai vrei ceva?”

Io-n timpul ăsta luasem o gură, alergam cît puteam de repede că, no, concurs, și mimam că o să împachetez restul să-l bag în buzunar pentru mai tîrziu. Nu știu ce puteți voi, da’ io capabilă de mai mult multitasking de atît nu sînt :).

„Oana? Oana! Ei, ce faci cu senvișul?”, de parcă nu era evident :).

„Of, da’ se vede ce fac cu el! Îl iau cu mine…”, am răspuns țîfnos, na.

„Ce te superi acu? N-ai zis tu că vrei senviș la deal? Păi ți l-am adus! Acuma te enervezi degeaba…”, a zis și ar fi continuat de nu m-aș  fi întors la el spumengîndă: „Măi, ciripel, tu ai chef de ceartă? Faci mișto de mine? Nu vezi că mai am umpic și mor?” :). Deh, îmi place să exagerez că așa e viața mai palpitantă :).

Dup-aia mi-o părut rău, mai ales că la al treilea tur o avut ideea hiper-inspirată să-mi dea coca cola rece :). Asta e, io mi l-am ales, nu mi l-a băgat nimeni pe gît, mă enervez  de parcă nu l-aș cunoaște :). Da’ cam așa comunicăm noi :).

No, gata cu vorbăria, hai, la treabă, că mîine vine vacanța peste noi și ne ia pe nepregătite :).

Fără categorie
8

Încă o zi toridă, monșer :)

M-am resemnat cu codu’ roșu’ ca țăranu’ român cu transhumanța… Nu, nu, nu! Ce-am vrut să zic cu comparația asta, nici io nu știu :). Ca miorița cu tăierea capului (sf. Ioan Botezătorul)? Să zicem :). Și ca orice cetățean responsabil am zis că nu aș face rău să mă țin de implementarea recomandărilor guvernului croat dacă tot are așa grijă de noi :).

Pe aia cu „evitați consumul de cofeină” am sărit-o din start: să nu-mi zică NIMENI mie cîtă cafea să beau! În plus, peste zi nu poți dormi de căldură, iar noaptea nu dormi că, deh, o viață are omu’, doar n-o s-o doarmă :). De fapt cura cu înghețată și pepene are un efect secundar major mai ales cînd se adaugă litrii de apă beuți pe nerăsuflate, cred că-n noaptea asta o să dorm pe veceu – e mai incomod, dar măcar nu mai fac kilometri pe relația cameră – baie că n-am nevoie, mai e pînă la următorul maraton :). No și dacă nu dormi, da’ trebe să fii treaz, cum să te menții pe linia de plutire? Păi cu cafea :).

Mai aveau o recomandare, să purtăm pălării cu BOR larg, dar nu știu ce să zic, zău… Poate se interpretează, mai bine nu :).

Dar aia cu „petreceți cîteva ore pe zi într-un spațiu cu aer condiționat, de exemplu într-un un centru comercial” mi-a părut fezabilă :). Adică m-am prins io repede și fără să mă extenuez prea tare că guvernul vrea să împuște doo muște dintr-o lovitură: protejează cetățeanul ȘI pune pe roate economia că, deh, e la mintea cocoșului, dar am zis că io oricum n-am bani, ha, i-am păcălit, avantaj io :). Zis și făcut, unde merem? Decathlon că are un miliard de metri pătrați! :). N-are, da’ mai exagerează omu’ la temperaturi înalte, nu trebe să luați chiar tot în serios :).

DA’ NU CUMPĂRĂM NIMIC!!!, am jurat și io și Herr Direktor cu mîna pe portofel înainte să ne dăm jos din mașină :).

„Șosete?” „Nimic! Adică îmi trebe șosete, dar azi nu cumpărăm nimic! Am zis, am zis!”, rosti răspicat Z. cu o hotărîre în glas pe care doar un om care tocmai o cheltuit fo’ sută de coco (am văzut bonul, mister, nu te face că ploo! :)) pe diverse accesorii pentru biță o poate avea :D.

„Poate o minge de pilates?”, am insistat io. „Sau, uite, o pelerină de ploaie! Și cizme de cauciuc, chiar îmi trebuie că n-am!”, am continuat delirînd, evident, că, vă zic, nu cred că va mai ploua vreodată :). Ceea ce înseamna că dacă mai aștept puțin or să le bage la reducere și mai fac o economie :).

„Sau poate un bidon pentru biță?”, a continuat Z. „Ei, hai că exagerezi… Bidoane avem și de dat…”  

Nu din ăsta, din ăsta tricolor n-am :))). Alte țări nu aveau, am luat doo cu România la super-ofertă: juma’ din prețul afișat :).

„Haha, oare cine cumpără așa ceva?”, o-ntrebat Z. „În afară de noi? Nu știu, dar o să mai comande sigur că a rămas doar un bidon la raft :D.”, am zis io acceptînd cu grație un cadou de ziua mea (națională) că io nu dau banii pe prostii :).

Sau poate n-or să mai comande nu dacă e să judec după privirea nedumerit de surprinsă a casierei cînd am zis cu mîndrie în glas că io-s din România: „Really?!!” Adică Romania e o țară?!! Tii și io are ziceam că e marcă de bidoane de bicicletă :))). Dap, înclin să crez că undeva s-a strecutat o greșeluță :).

P.S. Am vrut să pun o poză mai sexi cu achizițiile,’ dar m-am răzgîndit căci Zlatko o dat jos etichetele imense și cip-ul (marfă valoroasă = sistem antifurt :)) și o rămas lipicioase, dar le las pe masă că se scurge adezivul minteni :).

Fără categorie
11

And we’re back :)

Mai întîi mi-o urat WordPressu’ LA MULȚI ANI! cu ocazia împlinirii a șepte ani de bloguit cu el (mă rog, brutto ca netto îs șase -am tras chiulul un an, da’ drăguțul de el s-o făcut că nu observă :))… 

Apoi Zazu von Wien o vorbit despre ce se poate face în vacanță în Croația și m-o băgat în seamă, mulțumesc pe această cale :)), da’ și în sperieți (ioi, dacă dă careva click și ajunge la mine?!! N-am mai spălat geamurile… ăăă… publicat din vara lu’ 2014?!! :))… 

Și într-un final mi-o trimes consortul link cu ultimul articol de pe Oama’s weblog, ăla în care ziceam ca la anu’, adică anul ăsta cum ar veni, o să alerg maratonul cel baban pe drumuri de munte :)). Vai, păi să zic oamenilor c-am făcut-o și pe asta ca să nu se vorbească-n tîrg că e numa’ gura de mine!” 🙂

No, acuma că v-am zis, pot să trag obloanele definitiv…

Hai că v-am păcălit, io cui îi mai zic de caniculă dacă închid aici de tot?!! 🙂 

Apropo de obloane trase și căldură mare, e simpatic la Zagreb. Mă uit în dulap și mă întreb la ce folosesc hainele cu mînecă lungă și bocancii :). O fost vreodată frig aici?!! 🙂 Aș arunca tot, doar-doar s-o răcori dacă bate vîntul prin șifonier, dar sînt zgîrcit – mă gîndesc să le vînd la eschimoși, deși cu încălzirea asta globală poate nici ei  nu mai au nevoie de haine groase :).

Mă bucur că dacă e să fac vreo prăjitură cu unt topit și ciucalată fierbinte, nu le mai bag la microunde, le las pe masă umpic :). Ieri am uit să scot carnea din congelator de dimineață. Da, și?, m-am prins imediat într-un moment de rară luciditate :). Am avut dreptate, n-o fost nici un bai, cinci minute pe balcon si friptura a fost gata :).
Citesc îndrumările guvernului croat (sîntem prieteni pe facebook :)) și mă întreb cum să scad temperatura din dormitor peste noapte la cele 24 de grade recomandate, ca peste zi e OK – la mine îs 31, în recomandări zice să nu fie mai mult de 32. Adică, ueităminit,  31 e mai puțin decît 32, așa-i? Că nu mai sînt sigură, e cald la noi, știți? 🙂

Nu mai cumpăr alimente neperisabile că n-am un loc răcoros și uscat să le țin :). Dacă aș avea, pe blog alte povești aș scria :). 

Încerc dieta cu înghețată (rețeta proprie, trebe să vi-o zic :)) și pepene – pînă la 18 înghețată, după șase seara pepene să apuce să se răcească în frigider :). O să vă țin la curent, dacă funcționează o să scriu o carte, o să mă bogățesc și o să mă mut la pol :). 
Pe facebook mă dau vitează, că luptăm, ne adăpăm și de caniculă scăpăm, dar în sînul familiei restrînse plîngem și oftăm cu rîndul: doo zile io, doo zile Z. :). Azi și mîine e rîndul lui Z. – se teme că se acrește de căldură vinul îmbuteliat din rezerva strategică. Se pare că o să ne apucăm de beut șpriț :D.

Uf, ce bine că am relatat din inima vulcanului – m-am descărcat și zău că parcă e mai răcoare :)! Vă pup și vă urez o după-masă de vis 🙂 

Fără categorie