Vine ploaia, bine-mi pare :)

Mă pregătisem să vă mai explic umpic cît de cald e la noi că poate n-ați priceput din prima sau a doua. Să vă informez despre încă unul din avantajelor caniculei celei mai fierbinți – nu mi-am dorit, dar acum am saună la mine în baie:  intru, închid ușa, mă bag sub duș, dau drumul la apă rece și voilà – accesibilitate și confort la mine acasă :D. De treișpe ori pe zi! De ce 13? Că e număr norocos pentru mine, de-aia :):

Și să vă întreb dacă știți sentimentu’ ăla cînd te trezești dimineața dormit bine, hodinit pînă la loc comanda, cu bateriile încărcate și gata să descoperi America… Nu de alta că eu nu-l mai știu 🙂

Da’ o-nceput să ploo (acuma chiar că-mi pare rău că nu mi-am luat cizme de cauciuc de la Decathlon :)) și s-o răcorit și e bine și s-o dus subiectul pe apa Vinerii (azi e vineri, de asta sînt sigură, nu vă mai rog să-mi confirmați, regăsit creier în stare de funcționare, îl declar binevenit și-i fac o cafea :)).

Neavînd despre ce scrie pe blog, l-am scos pe Z. la un suc că el nu bea cafea (pe balcon, evident, adică să nu vă închipuiți că facem risipă, avem suc și acasă :)) și i-am povestit cît îs de încîntată că toți cei patru cititori fideli ai mei s-au bucurat de întoarcerea blogului printre micile ecrane!

„Știi poza aia cu cele zece reguli zen pe care am postat-o pe facebook?

zen habits

No, cred că outlet-ul meu creativ e scrisul pe blog :).”

„Outlet? Mergem să cumpărăm șosete?”, s-a activat Consumeristu’ model ca-n filmele cu roboței după ce li se încarcă bateria :)).

„Da, hani, și pîine că nu mai avem…”, am răspuns io sarcastic (v-am plăcut, așa-i?, cum l-am atins…), avînd în sfîrșit răspuns la întrebarea Monicăi, noi cum ne înțelegem cu consortul: deloc, nicicum, la noi în familie fiecare zice și aude ce vrea :)))

Păcat că nu ne puteți auzi conversațiile, zău c-ar merita… Cascadorii rîsului din Gajnice :).

„Io zic că e mai bine să băgăm în casă umbrela de soare, prea bate vîntul…”, grăi vocea rațiunii, adică io, în caz că nu a fost clar de la bun început :D.

„Cine zice?”, răspunse cu o contraîntrebare capcană consortul :).

Sau

„Hai că mai bine mergem la bancă mîine că oricum mergem și la piață și ne e în drum.”

„Da’ de ce?”, întreabă el dovedind că și-a greșit cariera, filosof trebuia să se facă :). Și io îl întreb la rîndul meu: de ce ce? De ce mergem la bancă, de ce mergem la piață sau de ce ne e în drum :). Și uite așa trece ziua și tot mîine ajungem și la bancă și la piață, fix cum am vrut io :).

Sau săptămîna trecută la maraton… El nu o alergat, concurenți o-ncurajat și de mare ajutor s-a arătat. Ajung io gîfîind rău, da’ rău de tot, că tocmai ce urcasem panta aia mai abruptă la un punct de revitalizare și-l văd.

„Ai nevoie de ceva?”, întrebă grijuliu, bravo lui. „Apă? Izotonic? De mîncare?”

„Sărat. Senviș.”, am răspuns adunînd restul de aer rămas răzleț prin plămîni și ignorînd faptul că zisesem înainte de start fix ce-o să-mi trebuiască și cînd :).

„Ceeeee zici???? Ceeeee-ți trebuieeeeee??????”

Mai adun o gură de aer și reușesc să repet. Sărat. Senviș. De data asta înțelege, îmi dă și continuă să ciripească vesel:

„Îl mănînci tot? Ce faci cu restul? Să-l iau înapoi? Gata? Ai terminat? Oana? Mănînci tot senvișul? Mai vrei ceva?”

Io-n timpul ăsta luasem o gură, alergam cît puteam de repede că, no, concurs, și mimam că o să împachetez restul să-l bag în buzunar pentru mai tîrziu. Nu știu ce puteți voi, da’ io capabilă de mai mult multitasking de atît nu sînt :).

„Oana? Oana! Ei, ce faci cu senvișul?”, de parcă nu era evident :).

„Of, da’ se vede ce fac cu el! Îl iau cu mine…”, am răspuns țîfnos, na.

„Ce te superi acu? N-ai zis tu că vrei senviș la deal? Păi ți l-am adus! Acuma te enervezi degeaba…”, a zis și ar fi continuat de nu m-aș  fi întors la el spumengîndă: „Măi, ciripel, tu ai chef de ceartă? Faci mișto de mine? Nu vezi că mai am umpic și mor?” :). Deh, îmi place să exagerez că așa e viața mai palpitantă :).

Dup-aia mi-o părut rău, mai ales că la al treilea tur o avut ideea hiper-inspirată să-mi dea coca cola rece :). Asta e, io mi l-am ales, nu mi l-a băgat nimeni pe gît, mă enervez  de parcă nu l-aș cunoaște :). Da’ cam așa comunicăm noi :).

No, gata cu vorbăria, hai, la treabă, că mîine vine vacanța peste noi și ne ia pe nepregătite :).

Anunțuri
Fără categorie

9 gânduri despre &8222;Vine ploaia, bine-mi pare :)&8221;

  1. Faza cu ” cine zice?” e mostenire italiana in Croatia, pun pariu.
    Cat despre interogatoriul/vorbitul in timp ce- mi sare inima din chept fugind un sincer ” i feel you”, am si eu vorbareti in jur in momente mai putin maratonistice, dar agonistice, cum zic talienii.

  2. Hehehe, permite-mi să te contrazic: avînd în vedere că Croația e buricul pămîntului, inventatoarea a
    TOT ce a meritat inventat pe lumea asta, eventual e invers: „cu cine?” e moștenire croată :). Îl întreb pe
    Z. care sînt, măh, strămoșii voștri? Ilirii, slavenii, tracii, vizigoții? „Nu, vai! Croații! :))) Ca să vezi despre ce vorbesc :)))

  3. Outletul tău creativ mi-a oferit o distracție pe cinste dis de dimineață 🙂
    Mă bucur că a plouat și v-a răcorit un pic înainte să vină vacanța peste voi
    Zlatko cred că ți-a oferit un motiv să nu mai simți oboseala și să îți reverși năduful în alergare, nu-i așa Zlatko? 🙂

  4. Pingback: Io și el, o turturică și un turturel :D | Oama's Weblog

  5. statz asa, voi de cand sunteti prietene? Monica si Oama, zic. nu ma gelozesc, ma bucur tare, dar… io unde eram cand v-ati imprietenit voi :D?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s