Galerie
8

O nouă provocare :)

Această prezentare necesită JavaScript.

Anul ăsta, Herr Triathlet s-a dus la Zagreb Open să își doboare recordul personal la triatlon pe distanța olimpică (1,5/40/10) ceea ce a și reușit, bravo, Z. :). Io am ales să-mi iau rucsacul în spinare și aparatul din dotare și să urc pe Sljeme pentru că a fost o zi minunată, vedeți mai sus, de fapt încă mai este :).

Din seria „Adulții spun lucruri trăsnite”, un domn în vîrstă și-a exprimat nețărmuita mirare că drumețesc singură în condițiile în care el nu era însoțit nici măcar de umbra sa :))). Iar pe o doamnă am surprins-o oferind domnului ei unguent de ținut căpușele la distanță, deși erau amîndoi îmbrăcați din cap pînă în picioare, numai mănuși și măști de schi nu aveau :))). Oana, nu-i frumos să rîzi de temerile oamenilor, zău așa… :).

Ei, ziceam și eu că a fost fain și deloc plictisitor – drumeția bate nu numai filmul, dar și știrile de la ora cinci (în tramvai, la întoarcere, am asistat la o ceartă cu îmbrînceli pentru că un nene prea stătea în ușa deasupra căreia scria clar: IZLAZ adică ieșire :))). S-au dat jos să se și bată, dar eu am plecat mai departe că mi-era foame :)).

Dar altceva vreau eu să vă zic. Pe drum m-am gîndit că azi se face o lună de cînd mi-am propus să vă scriu zilnic :). A trecut repede, așa-i? Și mie mi se pare… A fost tare haios și am tras concluzia că a fost mai ușor decît credeam și țineam minte, un exercițiu bun pentru sinapse, gata, scriu mai des de-acum încolo :).

Însă o nouă lună înseamnă și o nouă provocare, iar ideea mi-a venit azi :).

Premisa 1: Noi ne pregătim de concediu, peste o lună și o săptămînă plecăm cu bicicleta prin țări germanofone.

Premisa 2: E drept că știu să zic: zwei wurst mit senf, bitte, und mineral wasser, dar simt că o să am nevoie de mai mult decît atît :)). Dacă mă întreabă cu pîine neagră sau cu chiflă sau îmi oferă o bere că e mai rece?!! :)).

Premisa 3: Am citit io într-un articol deștept acum mulți ani că este posibil să învățăm o limbă străină într-o lună de zile și mereu m-am întrebat dacă e adevărat :D.

Deeeeci, vreau să zic că sper ca, luna viitoare pe vremea asta, la întrebarea Sprechen Sie Deutsch? să pot răspunde fără să mă ajute google: Ich spreche nur ein paar Wörter auf Deutsch :))).

Anunțuri
4

O lună fără facebook – no, și ce-am rezolvat? :)

IMG_0025
(poza n-are absolut nici o legătură cu subiectul, dar, unu la mînă, articolul neilustrat e ca poza nebotezată și, doi la mînă, nu știu cum e vremea la voi, dar la noi înfloresc trandafirii cînd nu plouă cu grindină :))

Mda, deci, am pe desktop o listă luuungă cu chestii de făcut și subiecte de tratat pe blog. E așa de lungă că nu mai încape nimic de ea, ceea ce nu ar fi așa o mare problemă, dar nu mai am unde trece subiecte noi așa că m-am gîndit că e timpul să suflec mînecile și să mă pun pe scris :).

Continuă lectura

7

O lună fără facebook :)

Gata, m-am decis! Și am și implementat! De mult mă bătea gîndul pentru că 1. guru’ meu , Leo, s-a lăsat și el de facebook acum ceva vreme și 2. tot guru’ meu, Leo, de cîteva luni setate provocări de o lună fără ceva (zahăr, televizor, internet etc.) și 3. ce face guru’ meu, Leo, trebe să fac și io 😀

Acuma de ce mă bătea gîndul ăsta exact și de fapt? Nu știu dacă aveți pagină de fb pe care o și folosiți, dar în ultima vreme s-au înmulțit reclamele. Mi-o zis Z.că am opțiune să zic care nu mă interesează să nu mai văz în feed cure de slăbire și pastile minune, m-am executat, dar reclame care să mă intereseză tot n-am primit 🙂

Apoi mă folosesc de facebook ca să văz ceea ce postează psychology today sau ted talks sau triathlete’s world, dar adevărul e că sînt alte variante de a rămîne la curent…

Și ajung la fondul problemei – prietenii mei care sînt o grămadă. Măh, aveam persoane în listă cu care m-am văzut o dată sau de doo ori în viață, ne-am pretenit pe facebook și al cărui scop a fost să adune bobor că aveau de vîndut una și alta, cum ar veni io-s reprezentant herbalife și vă bag anunțuri cu cumpărați praf de proteină că n-o să mai trebuiască să puneți de cină… Nu se face, zău… Așa că le-am dat out.

Apoi am avut preteni cu care mă știam de pe bloguri cu care la un moment dat n-am mai fost de acord, au plecat pentru că viața e prea scurtă să-mi apară tot felul de chestii negativiste în feed…

Am mai curățat și din persoanele de la care n-aveam vreun semn de viață (problema cu ele fiind că vești nu aveam, dar evident persoanele respective pe facebook intrau și dragul de facebook mă înștiința imediat și de cîteva ori apoi cînd lăicuiau o firmă, Nivea sau Loreal…

Și au rămas persoane care îmi sînt simpatice și cu care mă înțeleg bine. O vreme am considerat că, noh, e normal să nu mă intereseze toate pisicile și vorbele de duh și selfieurile, dar îi accept că îs ai mei – sigur și io îi enervez cu unele postări ale mele,  însă  volumul e tot mai mare. Și observ o tendință inclusiv la mine, acuma generalizez ca să nu vă simțiți cu musca pe căciulă, să dăm cu share și like așa, instinctiv, fără să ne gîndim prea bine la mesaj. De fapt rar mai văd vreun mesaj adevărat, man, mi-e dor de un „lunch with my friends” sau „it’s sunny outside”, numa’ share, like și comentat pe la alții, multe comentarii nervoase și supărate că, pe internet sîntem șmecheri și putem să ne dăm în stambă :(.

Sînt și vești bune, poze reușite, idei faine și povești care mă bucură, sînt și articole care merită citite și pe care nu le-aș fi găsit vreodată dacă nu le vedeam pe facebook, dar mă simt uneori ca abia găsesc acul în carul cu fîn ca să nu zic nestemata la groapa de gunoi.

Așa că luăm o pauză și explorăm ce se mai poate face pe net sau aiurea că viața e scurtă 🙂 Vă pup și sînt sigură că de-acum ne vom auzi mai des 🙂

12

Io și neamul frizeresc :)

Imagine

(fix așa arăt io cînd ies de la coafor :)))

Da’ de unde… Acuma poze cu mine v-am mai pus. Ați văzut cît de bine îmi stă cu cască de biciclist și/sau cu părul strîns în coadă 😀 De nunți, botezuri și sărbători legale, mai ales cînd se aliniază favorabil planetele, îmi desfac părul, culmea eleganței fiind spălarea și uscarea lui în prealabil :)))

Nu-mi șade în fire, dom’le, să fac mai mult… Aș da vina pe lipsa de timp, dar v-aș minți cu nerușinare căci, de exemplu, acum scriu pe blog în loc să-mi pun moațele pe bigudiuri – na că nu stăpînesc nici limbajul de specialitate :)))  

Cît am fost mică-mică am trăit fericită cu părul tuns scurt, chicotind cînd unii sau alții mă luau drept băiat :). În adolescență am văzut-o pe Demi Moore în Ghost și multă vreme am purtat un castron în cap :). După care am intrat în faza GI Jane și am pășit prin viață tunsă periuță și încercînd diverse vopsele pînă cînd m-am săturat să explic frizerițelor că VREAU MAI SCURT de atîta :).

Cumva momentul a coincis cu o revelație proprie – lumea nu prea mă lua în serios că, deh, aveam o față de copil și cheliuță reflector, mă tot întrebau la ce liceu vreau să dau cînd io aveam diploma de traducător&interpret de conferință în buzunar :)))

No și l-am lăsat să crească și am fost mulțumită o vreme că vizitam mai rar frizeria Prichindel (oare o mai fi? în Brașov, pe Apollonia Hirscher…) L.E. este, are și pagină pe internet :).

O dată m-am trezit că vreau să mă fac duamnă (le tot auzeam pe colegele mele că merg la coafor și am vrut să văd și io ce e aia) – maaamă, ce coamă mi-au făcut… :). În cușca cu lei m-aș fi pierdut foarte bine în peisaj :))) Păcat că pe vremea aia smartfoanele nu erau nici în plan că aș fi fost un mare hit pe rețelele de socializare…

Atunci am învățat eu că există frizerițe și coafeze care se pricep și frizerițe și coafeze care nu se pricep 🙂

Am continuat să tot sar din salon în salon, la București și apoi la Zagreb, în imposibilitate fiind să mă leg de un loc anume pentru că începuseră să mă apostrofeze tantiile grăsune care mai de care mai feminine care își dădeau ochii peste cap în timp ce se străduiau să mă facă frumoasă. Că așa ceva nu se poate – ZĂU?, dar eu nu-s femeie? – AȘA SCRIE ÎN CERTIFICATUL DE NAȘTERE…, dar nu mă respect – BA DA…, îmi bat joc de părul meu, îl las să se despice, nu am grijă deloc de el… Că să fac bine să dau pe la ele măcar o dată pe lună, să mă vopsească, să-mi pună mască și ampule :)))

Mhmm, mi-am zis în barbă, am plătit, am mulțumit și data următoare la altă ușă am ciocănit :)))

Mai am io o chestie – mă programez la dentist, m-aș programa la doftor dacă aș avea nevoie, bine că n-am, dar la frizer nu-mi vine nicicum. Adică în Zagreb din zece în zece metri stă o tanti în straie albe și cu o foarfecă în mînă 🙂 Saloane de coafură îs mai dese decît cofetăriile și farmaciile în București și, ok, am stabilit că există specialiști și specialiști, dar tot așa cu mă aștept de la orice traducător să știe să zică în limba străină: Ana are mere, tot așa mă aștept ca orice frizeriță să-mi taie doi, patru sau zece centimetri din păr :), Și dacă nu e liberă una, poate e liberă colega ei de peste drum… Ce mai, io nu-s client fidel, să fie clar 🙂

Am găsit din întîmplare un loc Bleu aproape de muncă. O tanti simpatică și bine-dispusă, vorbăreață cum nu țin neapărat să fie, dar care știe meserie. Data trecută mi-am călcat chiar prințipurile în picioare și am făcut programare că n-am mers singură. Cică nu era nevoie, ne-a zis cînd ne-a primit pe mine și pe colega mea, numai pentru vopsit se fac programări. Azi cînd am zis să ne-ncercăm norocul, am rămas cu buzele umflate – pe colega mea a reușit cumva s-o strecoare mîine, dar io ar fi trebuit să aștept pînă joi…

Numai că io azi eram pregătită sufletește să mă tund :D, am plecat pe jos spre casă și am zis că mă uit în stînga și-n dreapta că poate găsesc vreo frizeriță care așteaptă mușterii legănîndu-se pe scaun :D. Am găsit, m-am tuns, mi-am luat porția de sfaturi (Vai, duamnă, dar de la ce e așa de uscat părul?!! Musai trebuie să luați niște vitamine, un complex B, ceva… Adică nu vreau să vă sperii, dar trebuie să vă zic – IUHUHU, mă apuc de băut bere :)))

Am cumpărat și niște ampule s-o fac fericită pe femeie, dar io la ea nu mă întorc să-mi facă șuvițe cum mi-a recomandat pentru că am deja fire albe – SĂ-MI TRĂIASCĂ :))) Ba am luat hotărîrea ca de acum înainte să mă tund acasă – how hard can it be? 🙂  Mașină de tuns am, cu ea îl tund pe Z. – alt comod din familie: în caz că nu iese linia dreaptă cu foarfeca, mă transform din nou în Fritz :))) Poate între timp lumea s-a mai obișnuit să nu judece produsul după ambalaj sau, vorba cîntecului: Nu contează cît de lung am părul, important e cît și cum gîndesc 😀

 

 

14

Pierdut drept de vot, îl declar nul :)


(circul nu contenește, dar florile mele se înmulțește :)))

De vreo cîteva zile, vreau-nu vreau, citesc pe facebook o grămadă de comentarii ale unora și altora care fac bulbuci pe tema: diaspora să nu voteze, dom’le, că habar n-are. Unii chiar merg pînă acolo încît cer interzicerea dreptului la vot persoanelor cu domiciliul în străinătate :))) Rîd că, dacă n-aș rîde, m-aș enerva :)))

Continuă lectura

2

Oana are web-site :)))

Am primit acu’ ceva vreme un tricou taaare simpatic cu inscripţia „Sometimes when I’m alone I google myself” şi încă mă rîd cînd îl îmbrac (mulţumesc încă o dată Dora şi Ionuţu!!!).

În ultima vreme nu m-am mai gugăluit, da’ tot am aflat că-s o abreviere după cum urmează:

Oklahoma Association of Nurse Anesthetists http://www.oana.org

The Organization of Asia-Pacific News Agencies http://www.oananews.org/

8

De ce? :)

M-am auzit în nenumărate rînduri declarînd că eu triatlesc de plăcere, rezultatul nu mă interesează, e ok să fiu ultima – cineva trebuie să fie lanterna roşie, mai ales cînd am văzut că ultimul e simpatic suporterilor 🙂 Important e să mă simt eu bine şi să mă autodepăşesc pe cît posibil.

Continuă lectura