2

Despre cum mi-a distrus internetu’ relația cu mama-soacră :)

Acuma nu știu cum vă aveți voi cu mamele soacrele voastre, da’ io aș da-o pe a mea cadou, așa e de minunată, zău. Unui dujman, de exemplu :D. Numa’ că io n-am dujmani, cel puțin nu declarați… Poate de aia o am pe mama-soacră, ca să fie echilibru în lume :D.

Adică, no, îmi imaginez că există soacre și mai și, că unii oameni le-ar da cadou și ar plusa în fața unei atitudini ezitante a cadorisitului: „Băi, dacă o iei îți dau casa și mașina mea! Și contul din bancă! Nu-i destul? Hai că mai fac un credit, ne înțelegem, doar ia-o…”, dar io n-am nici casă, nici mașină, iar contul din bancă e cam gol că banii mi-i țin la ciorap :))).

Mă gîndeam azi în timp ce făceam o ciorbă da’ de ce nu ne înțelegem noi mai bine. O fi diferențele dintre noi… Ea crede că locul fomeii e la cratiță, io am luptat dintotdeauna pentru dreptul bărbatului de a sta și el la cratiță. Liberté, égalité, fraternité – o fi liceu’ la clasă bilingvă franceză de vină :).

Ea se sacrifică pe altarul familiei, mă rog,”se  sacrifică” e mai bine zis, fix cît îi convine ei, ca să aibă cum scoate ochii dup-aia… Ceva de genul: ia de-aici un blid de terci că și-așa îl arunc, nu-ți cer mult în schimb, doar să vii să-mi spargi lemnele de foc, patru metri cubi, nu-i mult :). Io, pe de altă parte, mi-s cam împotriva sacrificiilor fără sens, nu murim degeaba, murim pentru un ideal nobil, nu?

Ea le știe pe ale ei, nu iese din ale ei, nu face decît ce a învățat că se face, ce zice satul că trebe bifat în viață și în ce ordine, aia bifăm, o viață exemplară privită din afară. Io am prostu’ obicei să (mă) întreb des: da’ de ce? :D. Io fac cam invers față de ce fac ceilalți, oi fi căutînd atenție și băgare în seamă, nu știu exact, că am și io bubele mele, nu zic nu :).

Și atunci despre ce să vorbești cînd e clar că orice temă majoră pe care ai aborda-o ar duce la război civil? Păi rămîn chestiile neimportante: vremea de afară, Liga Campionilor și schimbul de rețete de ciorbă :))). Nu ar fi o problemă, conversăm, abia trece timpul mai repede (v-a zis cineva vreodată chestia asta? hai, măi, Gigele, ne vedem și noi la o bere, trece timpul mai repede… Mie da și am fost fascinată :))), numa’ că, între noi fie vorba, nu prea mă dau în vînt după specialitățile ei :). Un meci culinar România – Croația s-ar termina cu 3 la 0 ca meciul dintre Arsenal și Dinamo Zagreb de alaltăieri :))). Nu-s microbistă, dar am un vecin care dă muzica tare cînd pierde echipa favorită, care pierde cam des între noi fie vorba, de-aia știu :)))

În plus, problema cea mai mare e următoarea. Azi am făcut:

-o ciorbă rădăuțeană (prima oară singură și nesupravegheată de un adult responsabil :)) și

-o greșeală: mi s-a brînzit cînd am dres-o :))).

Am dat repede telefon la mama soacră să mă-ndrume? Noooo, vai… Mama soacră nu știe ce-s alea ciorbe și nu știe ce e aia a drege ceea ce, e drept, nu ar fi împiedicat-o să-mi dea sfaturi :))). Îmi și imaginez: „Trebuia să pui vegeta, eu MEREU pun vegeta! Tu de ce n-ai pus vegeta?!!! Ți-am zis că trebuie să pui vegeta. Și să faceți copii! Chiar așa, voi cînd faceți copii? Voi chiar nu mai aveți de gînd să faceți copii?!!”.

N-a fost nevoie să apelez pentru că răspunsul a fost la arucătură de băț, de fapt la o căutare pe google distanță: „de ce mi s-a brînzit ciorba rădăuțeană” :))). Pentru că nu am luat-o de pe foc înainte s-o dreg, de-aia :))). Asta dacă o să nimerească din greșeală cineva pe blog la mine căutînd sfaturi culinare, bine ați venit, să aveți poftă și să vă iasă ciorba perfect data viitoare :))).

No, și avînd io unealta asta la îndemînă care te ajută, nu te critică și nu-ți dă sfaturi dacă nu le ceri, cum să apelez la socroșenie? Duamne ferește, păi nebună să fiu să mă sacrific în așa hal :))). Asta e, internetu’ bată-l vina, avea dreptate unde am citit io că tehnologia asta modernă e responsabilă pentru relațiile astea proaste între oameni… Hai, să vă fie de bine :).

Reclame
Fără categorie
3

Despre cum nu mi-am găsit sensu’ vieții :)))

Apăi nu știu cum faceți voi, dar io cînd mă simt pierdută pe lumea asta caut alinare pe facebook :D. Acolo ori descopăr că alții îs mai pierduți ca mine (moment în care uit de mine și problemele mele existențiale că, no, atîția ani de Cruce Roșie n-au cum să nu lase urmă :))), ori găsesc vorbe de duh, pastile de înțelepciune și/sau sfaturi concrete cu sau fără fundal color sau sonor :). Uite așa am găsit un articol care descria șapte pași pentru găsit sensul în viață. Punctual, cu liniuță, cum îmi place mie :)).

Step 1: cică să ne amintim ce pasiuni aveam în copilărie, să le resuscităm și vieți împlinite de acum să purtăm :))). I-me-diat am dat filmul înapoi doojcinci, treij’ de ani că am fost curioasă rău și, mai presus de toate, nerăbdătoare să-mi găsesc menirea :))).

Numa’ că, din păcate, ce-am găsit nu m-o ajutat nespus de mult :))). Că nu știu cum făceau autorii articolului, da’ io în copilărie băteam mingea prin curte și mă dădeam cu săniuța fără să mă gîndesc dacă o fac cu pasiune au ba :))). Îmi amintesc doar că mi-am dorit cu înflăcărare să devin Miss Univers :))). Aia pînă prin clasa a cincea cînd mi-o trecut :))). Probabil pentru că mi-am dat seama că ar fi trebuit să mai aștept o eternitate (sau pînă la bătrînețe/18 ani) ca să particip la concursu’ de miss, faza pe județ :))).

Acuma, ce să zic, pe visul ăsta l-aș lăsa îngropat că, no, nu zic că nu e posibil, orice e posibil (tot pe facebook am găsit îndemnul ăsta heirupist :)), dar parcă n-am chef de chiar atîta muncă :))).

Apropo de muncă m-am întrebat eu pe mine însămi mă: „Auzi, da’ avînd în vedere că-ți place să scrii, oare ăsta n-o fost vis de pasiune cînd erai copchilă?”. Foarte rapid mi-am răspuns că NU :)). Vreți să știți cum am început io să scriu? Păi de fraieră că scriam compuneri libere la toată clasa că mi-era jenă să-i refuz :))). Atîta am scris pînă o-nceput să-mi placă :)).

Tragînd io concluzia că instrospecția asta nu mă ajută la nimic am decis să văz care e pasul doi. Aici parcă ziceau ceva de bucket list. Una la mînă nu prea am priceput ce are lista cu chestii pe care vrei să le faci în viață pînă nu dai ortu’ popii cu sensul vieții (că, no, una e să vrei să termini cel mai lung triatlon sau să faci Europa pe bicicletă și alta e să afli dacă fac umbră pămîntului degeaba au ba, părerea mea :)), și, doi la mînă, ideea de așa o listă mi-e puțin morbidă: îmi imaginez momentul în care aș bifa ultimul punct după care s-ar stinge brusc lumina :))).

Am citit io pînă la capăt, dar cu entuziasmul din ce în ce mai estompat :)). Mai era un punct în care ziceau să găsești activitatea aia în care te învăluiește flow-ul, știți voi, sentimentul cela că ești concentrat la maxim pe ceva, nu te-ai opri nicicum pînă nu ești gata, nu ți-e foame, nu ți-e sete, și nici dor de codru verde… Hai c-am căutat cum îi zice pe română și am găsit cash-flow, flux de numerar :))). E bun și ăla :))). Dar să revenim. Nici cu punctul ăsta nu m-au nimerit că io intru în starea asta minunată cam mereu, și cînd dau cu mopu’ și cînd traduc opu’, și cînd ascult popu’ și cînd trec hopu’ :)). Cum ar veni, avantaj eu, doar că atunci viața mea nu are un sens, ci o multitudine ceea ce iar nu-i bine că se bate cu filosofia mea minimalistă :))).

Nici n-am reținut restul pașilor, doar concluzia că iar nu mi-am găsit sensu’ vieții, dar nu-i bai, trăim și așa, fără :)). Am făcut o încercare să regăsesc articolul original că, no, poate mai sînt printre voi căutători ca mine și la voi ar funcționa rețeta – n-am reușit :). Însă am găsit alte articole pe teme similare, la fel de punctuale, dați și voi un google search, și am tras concluzia că 7 și 3 au fost și rămîn cifre de basm :))). Rar găsești opt sfaturi sau zece îndemnuri, dar o să dați de multă bătaie de cîmpi (poate să fondez o organizație de apărat cîmpii împotriva violenței? ei, asta chiar că îmi sună bine :))) de unde trag concluzia că scopul multora în viață e să dea altora de citit :)). Sănătate vouă, iar mie weekend prelungit :).

Fără categorie
4

Din seria „Și adulții spun lucruri trăsnite…” :)

Plec io într-o zi la magazin cu un sac de peturi goale după mine, ușor nepieptănată, cu pantalonii scurți de casă și un tricou de bumbac primit la nu mai știu care alergare, no, stylingu’ obișnuit de ieșit la cumpărături. Styling ales intenționat mai ales de cînd au început să mă ia vînzătoarele de om nevoiaș și-mi subliniază ce e la super-ofertă și merită cumpărat în ziua aia :))). Acuma dacă voi mai reuși să le conving că nu consum așa des parizer și crenvurști se cheamă că sugestiile lor îmi vor fi cu adevărat de folos :)). De fapt exagerez: la DM mă măsoară din cap pînă în picioare și-mi oferă gel de duș, obrăznicăturile :))). De fapt cred că m-au ținut minte că le-am tot refuzat cînd mi-or oferit rujuri, rimeluri și creme de noapte, acuma se răzbună :))).

Da’ altceva voiam să zic… :). Nu știu dacă s-o implementat între timp și pe la voi măsura, da’ pe aci dacă duci peturile înapoi primești doi firfirei. Firfireii îs ai tăi, tu i-ai dat în plus cînd ai luat petul plin cu lapte, suc, apă minerală, mă rog, ce-ai avut tu nevoie, da’ asta nu mă împiedică să mă simt ca și cînd aș fi cîștigat la loto de cîte ori mă duc cu ele la reciclat :))). Căci, vedeți voi, io-s ușor leneșă din fire, mi-am luat o cutie mare de la IKEA și pînă nu dă pe afară nu scot peturile din casă :))). Pe vremuri, înainte să mă îmbolnăvesc de zgîrcenie, lăsam sacul în fața blocului să-l ia vreun om sărman care să facă așa un ban cinstit, acuma nu le mai las, mă duc cu ele la magazin și de banii ăia îmi iau ce-mi trebe :). De exemplu făină, trei kile am luat ultima dată! Cu gluten, că era la ofertă :))).

No și m-am prezentat io la casă cu bonulețul de 9 kune și trei kile de făină care tot 9 kune făceau în ideea că dau bonul, îmi iau făina și la revedere :). Nuuu, vai!

„V-am dat bine? 9 kune mărunt?”

„Da, da. Dar o să aveți ocazia să verificați că am de gînd să plătesc cu ele făina…” :))), am zîmbit io ștrengar primind încă o dată confirmarea că mai bine complicăm lucrurile, așa e viața mai palpitantă :).

„Ei, da, dar așa n-o să aveți impresia că n-ați luat nimic pe ambalaje…Măcar un pic ați ținut banii în mînă „, mi-o răspuns tanti casierița :))).

Se făcuse umpic de coadă pînă o scanat femeia făina așa că am decis să mulțumesc și să urez o zi bună, dar ar fi existat material de analizat acolo :)))

Ce-o fi cu fetișu’ cu ținutu’ banilor în mînă? Se-nmulțesc? Cresc? Cîștigi la loto pe bune? :))) Io-l știam pe ăla cu „pune mîna pe Vasilică”, ăsta o fi vreun obicei vegan… :))). Îs vremurile așa de grele că se bucură oamenii și la 2 euro? Ioi… Deși n-ai zice, e an electoral, economia duduie în Croația, PIB-ul crește, microscopic, nici 2%, da crește, nu scade… :))). Și, mai presus de toate, de ce duamna a considerat că trei kile de făină îs nimic? Adică, no, pînă acasă am avut ce căra… :). În plus, cum aș pune 9 kune la prăjitură nu știu, cert e că și ea are senzația că face bani ducînd peturile la reciclat. Doar dacă nu m-o fi luat de homeless, caz în care urît din partea ei că nu mi-a zis că vin mîine după program că mai are ea niște peturi goale acasă și mi le aduce :))).

În concluzie, nu știu cum vă e vouă, da’ io rar mă plictisesc și chiar și atunci, nu trebe decît să ies pînă la magazinul din colț că-mi trece :)))

Fără categorie
3

Zenu’, Cocoonu’ și amazonu’ :)

Știți povestioara aceea zen cu țăranu’, calu’, fiu’, armata și „om vedea”? 🙂 Așa-i că e faină? 🙂 Am și eu una la fel, a mea proprie și personală :)).

Acum doi ani, Herr Direktor a hotărît că merită să se cinstească. Cincinalu’ fusese îndeplinit cu succes, motive de bucurie avea, precum și bani în cont :). Sătul fiind de prăjituri și ciocolată, a decis că o să-și cumpere ceva mai substanțial, un încărcător nou de telefon de exemplu :))) Deștept lucrușor, io cînd am aflat că funcționează și ca boxe wireless m-am bucurat tare și am aprobat referatu’ de necesitate :))).

A urmat o dilemă: să-l luăm de la Zagreb, mai scump, sau să-l comandăm de pe amazon.de să vină prin poștă, mai ieftin? Gura mea spurcată o întrebat mai mult retoric ce ne facem dacă se strică cel comandat prin internet, dar obiecția a fost respinsă ca fiind nefundamentată întrucît entuziasmul pricinuit de aderarea Croației la UE și posibilitatea de a cumpăra chestii din Germania, de exemplu, fără taxe vamale era prea debordant :)).

Dăm pe repede-înainte povestea că deocamdată e de bine: omu’ a plătit cu cardu’, American Express, pachetul a sosit fără emoții, la poștă cînd l-am ridicat s-a adunat tot personalul să vadă dacă a ajuns într-o bucată, (ajunsese :)), după care am făcut schimb de informații legate de comenzi și plăți online :). Acasă a funcționat perfect, doi ani fără o lună ne-am bucurat de ascultat muzică, posturi de radio online, sunet de calitate și încărcat mobile :).

Pînă într-o zi de vară toridă de la sfîrșitul lui iulie cînd Denonu’ s-a încins și a făcut poc… Sau a făcut poc și s-a încins, nu am reușit să deslușim :). N-a mers trucul cu resetatul, n-a mers nimic, a fost clar: trebe dus la doctor. Verișoru’ audiofil al lui Z. o zis să nu ne facem griji că probabil s-o fi dezlipit un fir, se repară, nu-i bai.

Și-l duce Zlatko la servis la Zagreb: „Da’ nu mai aveți factura? Că poate e încă în garanție…”. Caută Zlatko factura, nu e de găsit, caută corespondența cu amazonu’ și își dă seama că, teoretic, aparatul mai era 3 săptămîni în garanție. Trimite un mail la amazon că s-o stricat produsu’, poate să primească o copie după factură?

O primit doo mailuri în nemțește din care am priceput noi că un nou Denon e pe drum! Evident că Z. s-o speriat inițial că a dat comandă de încă unul și, mai grav, că l-o fi și plătit că nu e deloc greu: un click și e al tău, bani în cont să ai :)) Dar nu a fost cazul, factura însoțitoare era cu 0 EUR și mesajul se încheia cu rugămintea să-l trimitem pe ăla bulit înapoi prin poștă pe cheltuiala lor! Șoc mare, am citit de treișpe ori, am dat mesajele la tradus autorizat (cu google translate :))). Sună repede la servis, nu vă atingeți de chestia aia rotundă albă că venim să o luăm înapoi, mulțumim frumos! După care am plecat în vacanță gîndindu-ne că o fi fost un vis frumos și că, totuși, am înțeles ceva greșit :)). Ba chiar am zis că sîntem șmecheri – nu-l trimitem pe ăla stricat pînă nu-l primim pe cel nou :). Dar nu o fost păcăleală de 1 aprilie, cînd am ajuns acasă ne aștepta înștiințare că a sosit noua jucărie: IUPIIIIIIII 🙂

Ridicat de la poștă, despachetat, băgat în priză, jucăria nu se pornește… Adică începe să-și instaleze software-ul, ajunge la 99% și se oprește. Ioooooooooi 🙂 Oprește, pornește, scoate din priză, caută pe forumuri, aprinde o lumînare, plătește un acatist, ni-mic.

„Stimate domnule amazon, cu regret vă informez că jucăria noo nu merge, uat nau?”

Suspans mare pînă a venit răspunsul plus calculat: pe care îl ținem, pe care îl trimitem înapoi? Dacă apelăm iar la servisu’ local oare ne dă cu cocoonu’ în cap? 🙂

Dar o venit frumos răspunsul, iar în nemțește, avem doo opțiuni avînd în vedere că un al treilea aparat nu ne pot trimite momentan: ori contactăm producătorul, ori trimitem tot înapoi și primim banii înapoi. Toți banii înapoi.

?!! Măh, ăștia nu e sănătoși. Fac mișto de noi, cum să-ți dea banii înapoi? :))) „Dragă, așa o fi la ei, fă-te că e normal și mulțumește frumos”, mi-am dat io cu părerea :))). După care ne-am apucat de împachetat :). A fost palpitantă și urmărirea pacheteler, dar au ajuns cu bine, am primit și confirmare și începusem să ne bucurăm că se termină povestea cu bine cînd o nouă întorsătură de situație o complicat pe mai departe povestea ca nu cumva să se termine prea repede :)))

Amazonu’ o trimes banii, dar în contul legat de cardul American Express desființat anul trecut :))) HAHAHAHA 🙂 Și acuma ce facem?

Scriem iar la amazon – așa am aflat că au rezolvare la toate :). De data asta mesajul kilometric o venit în engleză și ne-am distrat ca anul trecut cînd, trăgînd noi peste noapte la un han în Austria, am aflat tot ce trebuia și nu trebuia de la patronul guraliv, dar exclusiv pe limba lui. Doar a doua zi dimineața cînd o fost vorba de bani, achitat servicii și plată și-o adus omu’ aminte că o studiat engleza (judecînd după accent, probabil la Oxford :)). Zlatko o contactat și banca, din fericire și aci o mers lucrurile bine, or să vireze banii în contul curent al lui Z. așa că se pare că o să fie un final fericit (L.E. chiar i-au virat, și încă relativ repede, iuhuuu :)), de-acum ne putem apuca serios de căutat înlocuitor pentru Denon. Pe amazon.de? Nu, vai, cică să sprijinim, totuși, economia locală :)))

Concluzie: are omu’ ăsta al meu o baftă de mă crucesc cîteodată :))) Și io care mă gîndeam că și-o consumat tot norocu’ cînd m-o cunoscut pe mine… :))) Hai, weekend fain vă doresc, să aveți baftă la toate ca Tomșescu :)))

Fără categorie
0

Da’ cu glutenu’ cum stați? :)

Nu știu dacă o ajuns vestea pînă la voi, da’ glutenu’ e nou’ colesterol! Să vă feriți, mamă, că face ravagii :). Nu-l mai mîncați că vă balonați :))). Mai ales dacă-l combinați cu broccoli :))).

„Da’ e cu făină?”, mă-ntrebă o triatlonistă la ligă cînd i-am oferit o bucată de banana bread după concurs. I-me-diat m-am prins unde bate, e alergică la gluten, hait, la săracii oamenii ăștia nu m-am gîndit cînd am făcut prăjitura, m-am simțit io vinovată instananeu că mie nu-mi trebe mult să mă simt responsabilă de ceva :)). Evident ca am luat cutia din fața fetii să n-o văz cum se zvîrcolește pe jos (io așa-mi imaginez că se manifestă intoleranțele alimentare, e drept că n-am avut chef să dau un google search ca să verific :)) în timp ce răspundeam că are făină de grîu și o grămadă de alți alergeni.

„Nu, nu, dă-mi să văd cum e!”, a solicitat prompt și după ce a păpat de s-a săturat mi-o declarat că are și ea o rețetă cu făină de cocos parcă și că aia e mai bună :))).

Dacă pe populația generală o constipă, asupra populației triatloniste glutenu’ acționează mai ceva ca criptonita! Deci, cum să vă zic, te ții de un regim gluten-free și nu mai trebe să alergi un kilometru – o să fii pregătit de concurs din oficiu :)).

Evident că io n-am căzut în capcana asta, pe mine mă ferește zgîrcenia de multe belele – nu dau bani în plus pe ce scrie pe ambalaj, mai bine pun la pușculiță :)). Am zis că io și așa îs rezistentă la răceală și gripă, dacă nu-s tolerantă la gluten, mă antrenez :))).

Cînd colo, voila de vezi, aceiași cercetători (britanici? :)) care or descoperit că pe lîngă oamenii cu intoleranță pe bune (1%) există și oameni sensibiloși la gluten (ăia 18% care cumpără produsele din gama fără gluten ), acuma s-or răzgîndit: cică e efect nocebo :))).

Deci mofturi, tovarăși, din cele care mă fac să mă simt că am un avantaj semnificativ în fața semenilor în caz de, duamneferește, epuizare a resurselor :). Ca atunci cînd i-am oferit oo la micul dejun unei amice venite în vizită: „Eu mănînc doar ouă de țară!”, m-a refuzat repede și degeaba i-am explicat că, întîmplător, am oo de la  găini care au ouat cu zîmbetul pe buze sub nucu’ lu’ mama soacră, nu am răzgîndit-o :). Alminteri, să ne-nțelegem, io mănînc și ouă de oraș, nu mă deranjează cu nimic, imaginîndu-mi un scenariu apocaliptic în care toate găinile de curte mor, nu mai e nimic de mîncare pe lumea asta, doar ouă de la găini tratate inuman și chec de banane cu gluten :)).

Fără categorie
2

Io și el, un Gigel și-un Aurel :)

L-am prins pe Tomșescu că nu-mi mai citește blogul. L-am avertizat chiar că scriu despre el și nimic. E clar, nu mai ține la mine de-loc!

Hai că exagerez, mi-o cumpărat deunăzi cafea că a găsit la ofertă (deși aș putea considera gestul un fel de autoapărare – nici io nu vreau să am de-a face cu mine cînd îmi crește nivelu’ de sînge în cofeină :)) și o prăjină de trei metri (că-l rugasem să mă ajute să dau păianjenii jos de unde nu ajung singură, ce mai, așa băiat săritor ȘI cu ochi albaștri mai rar :)).

No, ș-apăi dacă astea nu-s dovezi de iubire purură, nu știu ce mai e… :)) În plus le știu exact pe toate cu care mă-nșeală (nici măcar nu-s bloguri, îs canale pe youtube, Global Cycling Network e preferata :)). Se poate și mai rău, dacă ar fi urmărit Procesul Etapei cu inima la gură și sonorul dat la maxim ca vecinu’? :))

Însă e drept că e umpic plin de sine de cînd se ocupă de blogul ligii noastre tri și duatloniste. Acolo publică vreun anunț important (pe care terasă bem după concurs, de exemplu – cafea, mă, că noi sîntem sportivi de performanță neserioasă :)), țac, un milion de vizitatori. Pune rezultatele, clasamentul general și trei poze, pac, zece milioane de hit-uri. Adică e normal să-și ia omu’ nasu’ la purtare, nu mai citește bloguri cu 5 cititori (da, da, crește număru’, mîine poimîine o să am și io zece :)) să fie el al șaselea și să-mi crească tirajul :)). Adică lui ce-i iese la faza asta? :). Pffff, vedetele astea…

Da’ nu-i bai, de-abia pot să-l bîrfesc :).

Hop, stai că m-am răzgîndit. Cred că are gînduri rele, vrea să mă sinucidă… O deschis televizooooru’… L-o dat pe un canal de muuuuzică unde cîntă unplugged un tînăr supărat rău pe viață… O răbdat un cîntec lălăit și apoi s-a strecurat tiptil din cameră. Io am zis că merge să bea un pahar de apă, i-o fi sete omului… Uf, că tare naivă sînt eu cîteodată: îs sigură că intenționat l-a lăsat pe nene să zbiere ca să-mi tai io venele și să rămînă singur cu păianjenii! Mă, trebe să recunosc că așa nu l-ar bănui de crimă nici un grup de lucru condus de Agatha și Sherlock :)).

Hai că iar vă păcălesc, omu’ nu-i multe, da’ distrat bag mîna în foc că e :))) De-am fi mai tineri aș zice că e îndrăgostit, da’ vorba aia, cine mai e îndrăgostit după aproape paișpe ani de relație? Gigel, lasă mîna jos că nu te cred :)).

Hai că l-am luat la întrebări cînd o ieșit de la duș și s-o băgat în pat, și o zis că, pur și simplu, a uitat de televizor :)). Alarmă falsă, tovarăși, să revenim la oile noastre :).

Fără categorie
3

Din seria „m-o făcut mama talentată la toate și la ce mi-o folosit?”… :)

…după Oana, exterminatorul de furnici și crescătorul de păianjeni, vi-o prezentăm pe Oana, desființătorul de mituri că vine toamna, bine-mi pare, avem marfă de sezon :)))

Mitul nr. 1: dacă te prinde ploaia, răcești :). De multe ori m-o prins cu toate că m-am străduit să alerg/biciclesc mai repede decît ea. N-am fost de fiecare dată echipată cu umbrelă, pelerină sau măcar un sac de plastic, da’ nu m-am îmbolnăvit, ha! Ploi de vară, ploi de toamnă, chiar și ploi de iarnă – aceeași lipsă de rezultat așteptat :). Am avut parte chiar de o ploaie de stele, da’ e drept că am urmărit-o de pe balcon și am înghițit o aspirină preventiv cum am intrat în casă :).

Mitul nr. 2: dacă transpiri și nu-ți schimbi tricoul i-me-diat, răcești :). Hai să vă dezvălui (da’ promiteți să nu mai ziceți la nimeni, bine? :)) ce se întîmplă cînd păstrezi tricoul pe tine: (ta-na-na, efecte sonore) – se usucă :))) Mai ales dacă e vară, e soare și adie vîntul :). Acuma e drept că dacă te sui pe un munte și acolo e răcoare, te simți mai bine cu ceva uscat pe tine, da’ de aici pînă la a intra în panică: „aoleo, ajung la spital cu pneumonie dacă nu mă schimb a-cum!” e cale lungă :).

Mitul nr. 3, de curînd investigat :), dacă te prinde ploaia, e frig, ești ud pînă la piele, dar îmbrăcat sumar, n-ai cu ce te schimba și decizi să te oprești oricum din pedalat, răcești 🙂 Ei, asta o fost supriză mare – știți ce s-o întîmplat? Am pus pe mine un prosop peste toate alea ude, am beut un ceai, doo și am dîrdîit pînă m-am uscat :))) Acuma nu pot să zic că de-abia aștept să repet experiența că, moamă, ce fain a fost :)) Da’ nici nu vă scriu din vîrful patului cu temperatură, ochii roșii și nasul înfudat, sau, duamneferește, din cimitir :))).

Mitul 4: dacă bei/mănînci rece, înghețat, congelat, faci roșu-n gît :). Ce să zic, bat în lemn ca s-o țin tot așa :), da’ n-am pățit-o vara asta, deși am insistat să mă răcoresc tot consumînd mîncare și beutură la temperatura gheții :)). Ba am venit și încălzită suplimentar după biciclit în toiu’ zilei și tot nu s-o-ntîmplat nimic :). Aviz lu’ fratele lu’ Herr Direktor care servește vinul alb la temperatura unei camere de la ecuator (păcat de vin, domnu’, mai bine țineți-l și-l facem fiert la iarnă :)) sau așteaptă să se topească înghețata ca s-o manînce (tii, bine că v-am zis că m-am prins că pot să i-o bag la microunde data viitoare ca să nu-și piardă răbdarea așteptînd :)).

Închei aci, pe mitul ăla cu trasu’ curentului îl las pe altă dată ca să nu fie șocu’ prea mare, da’ mai ziceți voi dacă știți vreo rețeta care nu dă greș, dar nici nu funcționează vreodată, vreun leac băbesc sau îndemn tovărășesc pe care să-l pun sub microscop și să aflăm: merge sau mințim poporu’ cu televizoru’? 🙂

Fără categorie