Zlatko s-a jucat…

şi din tura de duminică un film a montat Oana, mîndră cum n-aţi mai observat, imediat l-a şi promovat

…de la Brko/Mustăciosu’ citire

“Cînd mi-e cel mai greu, accelerez!”

Vorbea despre cum face el cînd aleargă. El, Brko, e un filozof aproape vecin, cu siguranţă prieten al lui Z. Le ştie pe toate mai ales dacă e vorba de sporturi (dar nu numai – îmi explica într-o zi care-a fost treaba cu comunismul în România şi cum le e greu românilor de cînd au intrat în UE ).

Azi am încercat să facem cum zice el şi nu ne-a ieşit, dar Z. a insistat să-i trec vorba la “Cuvinte înţelepte”

Din aceeaşi serie, îl citez şi pe Sparky Anderson, manager al Detroit Tigers: “PAIN DON’t HURT!” ))) Via Tomşescu, evident, el îşi dă doctoratul acum în sporturi, antrenamente, nutriţie şi speech-uri motivaţionale

Humor de triatleţi, nu vă impacietaţi

Pe foarte scurt, la sfîrşit de săptămînă :)

• Vă place Pedro Almodóvar? Nu rataţi cel mai recent film: Los abrazos rotos/Broken Embraces!
• Aţi văzut Public Enemies în care Johnny Depp îl joacă pe John Dilinger şi Christian Bale pe Melvin Purvis? Eu n-am rezistat pînă la capăt De obicei mă lupt eroic şi, din politeţe, mă uit pînă la sfîrşit oricît de prost ar fi filmul. Îmi spun că, orişicît, oamenii s-au străduit, au dat ce-au avut mai bun din ei :) Însă la vizionarea acestuia am decis că renunţ la politeţuri de acum încolo, timpul meu e prea valoros
• Pe aici am fost azi cu bicicleta. Ziua a fost fenomenală, iar Oana a fost în formă tare bună! Se bucură căci e mult mai sprintenă la deal de cînd cu kilogramele pierdute prin antrenamentele pentru triatlon Şi parcă are energie mai multă, s-a trezit de bună voie şi nesilită de nimeni la 8 sîmbătă! Şi duminică! O s-o ţin sub observaţie şi vă mai relatez

Despre papa, sănătate şi E-uri

Eram în vizită la Lucian în bucătărie, am văzut că cel mai recent articol al lui ne trimite către un articol din EVZ despre ce ne pun ăştia în mezeluri. L-am citit şi am decis că-i destul de alarmist Am citit şi comentariile cititorilor (de la “nu mai mănînc aşa ceva” pînă la “dar ce mai mîncăm atunci?!!” şi “io lucrez în domeniu, nu-i chiar aşa”) şi am comentat însufleţită după cum urmează:

Salutări din Viena!

Cu o întîrziere de vreo două săptămîni. Imaginaţi-vă că a întîrziat cartolina, deşi în realitate a făcut fix trei zile pînă la Braşov

Fiind o dimineaţă ploioasă de octombrie în care doar creativitatea şi deştele pe tastatură pot să zburde, m-am gîndit să consemnez, dacă tot am ocazia, ce-a fost cool în mini-vacanţa de 3 zile

Tehnologia asta, dom’le…

Dacă vreţi să vedeţi ce-am făcut noi ieri, daţi un click aici

Porneşti jucăria la plecare, o opreşti la sosire şi-ţi arată şi unde ai făcut poze pe drum…

Vorba Paraziţilor: “Avem onoarea de a fi monitorizaţi prin satelit”

Revelaţia lunii (2)

Am tot vrut să o împărtăşesc cu voi, da’ n-am apucat că iar am trebi. Aţi auzit de meditaţie? Cum să nu! Şi io auzisem, da’ nu prea înţelegeam exact cu ce se mănîncă această practică pînă nu mi-am luat de la bibliotecă “Unutarnji mir za prezaposlene žene” (“Inner Peace for Busy Women” ).

Z. a rîs de mine, evident, cînd m-a văzut cu volumul voluminos în braţe: “Păi dacă ai timp să citeşti bălării înseamnă că nu eşti PREA ocupată, nu-i aşa?”, a întrebat şi a zîmbit cu toţi dinţii I-am explicat că am luat-o pentru că aveam nevoie de o carte în croată cu limbaj simplu pe care s-o parcurg rapid, un fel de alergare uşoară pentru menţinerea condiţiei limbistice, da’ nu m-a crezut

Gafe şi găfuţe pe ziua de azi

Ce-i mai puţin confortabil decît să călătoreşti cu mijlocul de transport în comun într-o ţinută elegantă? Să fii nevoit să cari un rucsac roşu şi greu asortat perfect cu condurii negri )))) De la Franja nu am mai simţit atîţia ochi aţintiţi asupra mea Bine că nu m-am cocoţat pe tocuri

Ce-i mai rău decît să roşeşti şi să te fîstîceşti cînd ai de făcut pe interpretul la o ceremonie oficială? Păi să te roşeşti şi fîstîceşti în ciuda faptului că ai în faţă textul gata tradus )))) “When I grow up I want to be cool no matter what!”, “No, darling, then you wouldn’t be you!”

Ce-i mai penibil decît să-ţi pice mămăliga din furculiţă la o masă cu oameni mari? S-o proiectezi pe rochia cea nouă şi frumoasă a proaspetei doamne! Ei, măcar de atît m-a ferit Dumnezeu, Allah şi Mama Natură! Bine că bucata a aterizat sub scaun că, altfel, m-aş fi autoflagelat pînă săptămîna viitoare ))))

Ce-i mai haios decît să prinzi buchetul miresei? Păi să nu te prinzi că tu eşti fericita şi să încerci să-l dai înapoi: “Sorry, Madam, I think you dropped something…” ))))

Casă de piatră celor mai cool miri pe care i-am întîlnit vreodată

Şi acum vă rog să mă îmbărbătaţi şi exemple de gafe personale să enumeraţi ))))) Sînt binevenite şi intervenţiile tip: “Lasă, dragă, că nu-i sfîrşitul lumii!”, “Se întîmplă şi la case mai mari!”, “Noi să fim sănătoşi…”

Ziua internaţională a muzicii – leapşă de la DC

N-am ştiut pînă n-am deschis blogul de dimineaţă şi n-am intrat pe la Dan Chichernea cu cafeaua în mînă că azi sărbătorim muzica! Aşa că îi mulţumesc pe această cale, am învăţat ceva nou Melodia aleasă de mine este, după cum zice youtube: Karajan/Beethoven. Symphony no.9 / 2nd movement / Berlin pentru energia ei, un oldie but goldie ca la carte Datorită ei am decis eu acum ceva ani că muzica clasică e cool Mă opresc aci, trebuie să mă pregătesc de şcoală şi de-o cununie civilă Da’ voi bucuraţi-vă în tihnă de muzică Şi preluaţi, tovarăşi, preluaţi leapşa cu încredere

Ca la mama (lui) acasă

Am mîncat aseară un pic de brînză de burduf cu roşii şi ceapă. “Ei, şi? Să-ţi fie de bine! Du-te şi mai mîncă acum ceva că ţi s-o fi făcut foame de ieri…”

Staţi că vă zic imediat de ce a fost o cină deosebită: pentru că croaţii nu fac brînză de burduf (şi nici telemea, am găsit o chestie pe care au botezat-o abuziv “feta” care aduce cel mai mult a sortimentul mai sus menţionat, da’ nu e acelaşi lucru…).

Drept urmare, cînd vin de la mama, mereu primesc cîte o bunătate de negăsit pe aci ca să-mi ostoiască dorul de meleagurile natale Cum ar fi brînza asta de burduf: o minunăţie cînd am încercat-o la Braşov, dar la Zagreb – un fîs pe care îl mănînc că-i păcat să arunci mîncare.

Ei şi mestecînd eu aşa, agale, m-am întrebat în sinea mea: “Oare mîncarea îşi schimbă gustul cînd o scoţi din context?”