Blestemul îndopatului de Crăciun :)

Nu ştiu voi ce ziceţi, da’ io de cînd mă ştiu de sărbători am făcut excese alimentare Cînd locuiam cu ai mei, n-aveam cum să nu gust şi pap din toate bunătăţile pe care le pregătea mama mea cu mare efort, că doar muncea şi la întreprindere, nu era numa’ gospodină. Sentimentele mele erau împărţite între: “Mamă, ce bun e! Mai vreau o porţie!” şi “Of, iar o să mă-ngraş!”. Partea cu îngrăşatul era o problemă căci Oana a fost (şi încă se vede) dodoloaţă la viaţa ei

I’m an excellent swimmer!

Gîndul ăsta mi-a trecut prin cap azi în mijlocul orei de înot Exact aşa, în engleză – probabil mi-e greu să mă mint pe mine însămi în limba maternă

Că simt că înotul o să-mi fie punctul slab la triatlon, cred c-am mai zis. Z. a căutat tot felul de sfaturi prin articole şi filme pe youtube care să ne ajute să ne îmbunătăţim tehnica, merem regulat la bazin şi ne supraveghem unul pe altul cum scoatem braţul din apă şi cît de “streamlined” sîntem

Toate cele bune!

De fapt, în original a sunat: “Sve najbolje!” Aşa mi-a urat vînzătoarea de la Mercator azi cînd am mers după pătrunjel (adică la un last-minute shopping Mi-am zis că a fost foarte diplomat din partea ei, nu toţi sărbătorim Crăciunul, aşa că preiau urarea şi vi-o adresez cu drag:

Toate cele bune! Să fiţi sănătoşi, voioşi şi de oaspeţi bucuroşi

În loc de felicitare, chocolate chip cookies

Mulţumesc Teo’s Kitchen! Mulţumesc bebeshop că fără tine n-o găseam pe Teo şi nu mai impresionam în mod repetat familia

Later edit: Şi o felicitare producţie proprie

Trăiască încălzirea globală :)

Vis

Se făcea că eram cu mama mea undeva la mare. Bătea un vînt nemaipomenit. Nu stăteam la soare, ci căutam locul de start pentru triatlon Ajunsesem prea tîrziu, abia am avut timp să mă schimb. Mama mea a văzut valurile înalte şi a zis: “Şi tu înoţi 750 de m în condiţiile astea?!!”. I-am zis că o să-mi fie greu cînd înot spre larg, dar foarte uşor cînd o să mă întorc Atît am apucat să zic că s-a fluierat de start! Am înotat cu uşurinţă, îmi amintesc că mi-am zis: “E mult mai uşor decît credeam! Pot să-l fac şi pe cel olimpic!”. Apoi am ieşit din apă şi mi-am dat seama că nu ştiu unde e zona de tranziţie! Mi-am amintit că bicicleta era în continuare la maşină care era parcată la mama lui Hector, undeva la deal! “Mama, ajută-mă!”. Mama s-a uitat la mine descurajată şi mi-a zis: “Nu ştiu cum, trebuie să te descurci singură…”. “Of, de-ar fi fost măcar Zlatko aici, el ar fi ştiut…”. Am luat-o la fugă spre maşină, mi-am montat singură roata din faţă şi am pornit. Eram cu Săgeata, da’ n-am avut emoţii că n-am să reuşesc să mă ataşez de pedale Apoi pauză, probabil că am fost aşa de rapidă că partea de bicicletă a trecut foarte repede Şi apoi alergam prin pădure. Am trecut de punctul de întoarcere şi m-am gîndit: “O să termin! Ultima, pentru că nu m-am organizat bine, dar o să termin! Data viitoare…”

Şi m-am trezit. Afară ningea liniştit

A venit oficial iarna 2009/10 :)

Acum trei zile a nins prima dată la Zagreb, acum văd că a început să se şi pună Drept urmare am schimbat frontispiciul cînd am făcut ochi, pe la ora locală 10… şi jumătate Ce să fac, e mai frig, şi mie îmi vine să hibernez Da’ nu hibernez, aştept cu nerăbdare weekendul să ne suim pe coclauri cu ghetele de zăpadă adîncă pe care nu credeam c-o să le mai folosesc vreodată Da’ pînă atunci, la muncă, tovarăşi

P.S. Happy anniversary, darling

Chestionar retoric pentru viitorii emigranţi

După cum aţi observat, Oama’s Weblog nu se ocupă cu dezbateri politice, alegeri, “viaţa cetăţii”. A înlocuit înjuratul guvernului cu alergări uşoare sau ture cu biţa şi pot să vă zic că sistemul funcţionează, nervii nu se adună şi sănătatea mintală e la locul ei Pe vremuri a atins tangenţial problema dusului la vot dacă eşti diasporean, da’ mai mult de atît parcă nu. Mi-am zis că-i mai bine aşa, că, practic, nu ştiu nimic fiind aşa de departe de ştirile de la ora 5. Da’ acu’ mă mîncă limba, nu poci să nu deschid gura

Misiune îndeplinită!

Am găsit papuci asortaţi cu bicicleta nouă (de fapt, Z. i-a găsit, io i-am probat şi cumpărat ), am montat pedalele clipless / cu plăcuţă cică le zice pe româneşte (din nou, Z. a montat, io am exersat pe uscat cuplarea şi decuplarea), apoi am ieşit în faţa blocului şi am dat cîteva ture prin faţa geamului, încercînd să “clip in” şi “clip out” din mers.

Cu mîndrie în glas trebuie să zic că:

1. am reuşit!

2. exact cum au prezis autoarele în “Triathlon Training for Dummies”, am picat, buf Am vrut să văd dacă pot să mă eliberez dacă pun o frînă bruscă. N-am putut Concluzie: deocamadată e mai bine dacă mă eliberez şi apoi frînez . Bubă mică genunchi pentru că mi-am suflecat pantalonii să nu-i prind la lanţ, capul şi mîinile îs bine că am avut cască şi mănuşi (Z. a rîs de mine cînd le-am luat, da’ bănuiesc că a fost de acord cu mine cînd m-a văzut răsturnîndu-mă , Săgeata e întreagă şi ea

Trebuie să mai exersez, dar mă bucur că nu-i aşa de greu cum îmi închipuiam că va fi – iu-pi Viaţa e alb-bleu, după cum reiese şi din alegerea şosetelor Acum cred că mă duc la o plimbare, o alergare că-s plină de entuziasm

Prima tură cu Săgeata albastră:)

Am luat-o aşa, cu pedalele împrumutate de la Prinţesa roşie, ca să văd de pot s-o stăpînesc. N-am mers pe şosea, mediul ei natural, ci în jurul bazei de agrement Jarun, pe teren sigur, fără maşini şi obstacole multe acum cînd s-a lăsat frigul.

Pauză

Se munceşte intens pe meleaguri croate, da’ vestea bună e că am vacanţă de Crăciun din 18 decembrie pînă-n 12 ianuarie!!! Nu-i aşa de rău să fii prof Ne auzim atunci

P.S. A sosit “Săgeata albastră”, biţa noo care-i tare cool, da’ nu vi-o prezint că încă e-n pielea goală – nici pedalele pe care le merită nu i le-am montat