Al doilea semimaraton :D

No, am bifat şi bulinuţa ăsta din planul de antrenament, dragilor 🙂 Cu bine, cu foooarte bine! Mă declar un norocos şi jumătate şi mă pun pe explicat 🙂

Ce mai e nou prin Zagreb :)

Păi mai nimic :). Primăvara încă n-a venit, pe soarele de săptămîna trecută l-a stins ploaia (sau o fi dispărut din cauza erupţiei solare? :D), viaţa de întreprindere merge înainte – mai înregistrez cîte un succes (minuscul pentru omenire… :)), mai am plăcerea şi onoarea să interacţionez cu cîte un exemplar al rasei umane care ar trebui ascuns de privirile extratereştrilor că ne face neamu’ de ruşine :)), mai mă crucesc şi scuip în sîn cînd dau de cîte o birocraţie cu şapte capete, mai primesc o felicitare de la o copiluţă simpatică pe care o-nvăţ engleză (Teacher, teacher, happy Valentine’s day! – săracii, dacă n-are Dragobete… :)), apoi vine salariul şi merem la cumpărături sau punem banii la ciorap, după caz – Z. zice că-s un hîrciog mic :)) Ce mai, viaţa e tot frumoasă 🙂

Da’ cel mai drag mi-e cînd mă uit la calendarul meu de activităţi sportive (anu’ trecut era agăţat pe perete, anul ăsta am un tabel cool în Excel :)) şi-mi creşte inima în piept că am reuşit, silitoare şi conştiincioasă cum îs, ptiu-ptiu să nu mă deochi :), să mă ţin de planul conceput cu grijă de antrenorul echipei şi afişat pe frigider 😀

Cît despre rolul meu de nutriţionist-şef – l-am luat mai în serios şi m-am apucat să citesc şi să aplic că e clar că dacă vrei să ai energie de zburdat trebuie să papi corespunzător, echilibrat, la timp şi suficient. E complicat că ba puiu’ are fier, ba numa’ carnea roşie are fier, în funcţie de specialistul care dă cu sfatu’ :). Da-i dau eu de cap problemei, între timp mîncăm paste :).

În concluzie, v-aţi prins, tot triatlonul e pe primul plan 🙂 Da’ cum nu-i bine să iei nimic prea în serios, mă bucur că am dat de filmuleţul următor :)) I want to be an ironman too :))

Distracţie plăcută, oameni buni, orice aţi face 🙂

life is good :)

citeodata, in zile absolut obisnuite, ma cuprinde o multumire si un zimbet de nu va povestesc 🙂 e drept ca in ultima vreme zilele astea cam incep cu alergarea matinala (pe banda pina s-o mai incalzi :)) continua uneori cu liniste si pace la servici, alteori cu o eficienta in rezolvarea problemelor de speriat 🙂 azi starea de bine s-a completat prin gasirea unor retete numa’ bune de potolit foame de triatlonisti, cu o plimbare pe jos prin soare si centru ca nu m-am mai dus pina acasa intre serviciuri, cu un prinz copios, da’ sanatos si cu o oferta (refuzata ca avem grija de nr de kg:) de a cumpara cu ceaiul un muffin cu ciocolata cu numa’ 1 kuna ca muzica relaxanta, da’ vesela e din partea casei 🙂 ca sa nu zic ca azi termin la scoala mai repede si ajung la 9 acasa ceea ce inseamna o ora cistigata -cred ca am s-o folosesc pt o conopida la cuptor 🙂 va zic, life is good 🙂