No servus, io mă duc să mai fac o tură :)

Are Z. o poveste care-mi place de cîte ori o aud (poate v-a spus-o și vouă, săriți atunci direct la paragraful următor :)). Cică Jure Robič, sportiv legendar, biciclist de cursă (extrem de) lungă, cîștigător al Race Across America de cinci ori, era pe insula Lošinj în cantonament. Într-o zi a ieșit la o tură cu alți bicicliști, de la un capăt al insulei pînă la capătul insulei Cres, dus-intors să fi tot fost vreo 180 de km, etapă de Tour absolut decentă :). La final Jure a mulțumit companionilor și le-a zis: „Băieți, la revedere, io mă duc să mai fac o tură…”. :)))

Nu știu cum vă sună vouă fraza asta, dar mie îmi pare tare cool :). De atunci io și Z. ne tot imaginăm cum ar fi să zicem cuvintele astea după Franja sau vreun maraton și rîdem de noi că nu am fi suficient de credibili :). Cred că în subconștient mi-am dorit să zic și eu o dată în viață pe bune cum a zis. Jure și știți cum e cu unele dorințe – ți se îndeplinesc cînd te aștepți mai puțin :)).

Spovedanie :)

N-am mai învățat germană, n-am mai făcut exerciții de matematică, n-am mai scris pe blog (nu, zău? :)), n-am mai făcut flotări… Aș zice că am muncit mai mult și n-am avut timp, dar îmi vine în minte un mesaj motivațional care circulă pe facebook (oh, da, interestingly enough, pentru facebook am avut timp :))): „I don’t HAVE time, I MAKE time” și-mi dau seama că, de fapt, n-am mai avut chef… Las’ că se întoarce el, o fi plecat în vacanță :).

Partea bună e că am și vești pozitive!