Despre antrenamente (ale mele) pentru maraton :)

Cum ar zice Zlatko, azi îs „vorbuleț”, adică am chef de povești (cred că e încă un efect secundar al pseudoefedrinei, hapciu :))) Numa’ că să vă țineți ghine că o să hie un articol luuung și interesant numa’ pentru cei care aleargă (aș vrea io :)). No, bine, îl scriu pentru mine ca să nu uit 🙂

Cugetare :)

Nu-i a mea, e a lui Zlatko 🙂 Cugetarea, nu poza de mai sus, poza de mai sus e făcută de mine la BMW World în ianuarie – așa de interesată îs de mașini că n-am prins în poză Rolls Royce-ul Phantom care se afla fix dedesubt 🙂 Pe perfecționistul din mine l-a atins mesajul domnului Royce… Vorbesc fără cap și coadă, mă scuzați, e din cauza dopingului cu pseudoefedrină – am răcit la spartul iernii, să trăiesc, hapciu 🙂

Dar să revenim la ceea ce voiam să vă zic. Aflu io de curînd că trebe să salvez din nou umanitatea, ăăăăă, situația. Pentru că NU EXISTĂ NICI O ALTĂ VARIANTĂ, io îs ULTIMA SPERANȚĂ și, vrei, nu vrei, bea Grigore aghiasmă… Mda, un moment mi-am dorit să mă răpească extratereștrii numai ca să văd cum s-ar desfășura acțiunea fără mine 😀

Bine, nu vă mai țin în suspans că n-ați greșit cu nimic. E vorba de o traducere consecutivă într-un domeniu care nici nu mă pasionează, pe care nici nu l-am studiat, nici n-o să am timp să-l studiez cum trebe. Întîlnire importantă, oameni de vază, genul de eveniment care îmi dă palpitații și cînd sînt pregătită tocilărește…

Mă miroase Tomșescu într-o seară că îs cam impacientată. Tocmai ce ne uitaserăm la teveu la un documentar despre cum se fabrică Rolls Royce-urile care a ilustrat perfect citatul de mai sus – oamenii nu doar aspiră la perfecțiune în tot ceea ce fac, ci se străduiesc să le iasă totul țais (sau Zeiss se scrie? :)))

„Oana, știu care e problema ta…”
„Ascult…”
„Tu vrei să-ți iasă totul perfect, vrei să faci mereu Rolls Royce-uri…”
„Așa…”
„Cîteodată n-ai materie primă pentru Rolls Royce, e nevoie pe lumea asta și de…”
„Dacii?”, am continuat eu, încercînd să dovedesc că îl urmăresc cu atenție 🙂
„Dacii!”, a confirmat Zlatko după un moment de ezitare în care a estimat riscul de a mă lovi în mîndria națională :)))
„Nouă sau veche?”
„Nouă, n-ai cum să produci o Dacie veche acum… Cîteodată nu ai cum să faci mai mult decît atît…”

Înțelept omul meu, cam așa e, cum zice el 🙂 Om vedea dacă iese o Dacie sau un Tico săptămîna asta, important e că m-am mai liniștit 🙂 Și important este să-mi iasă perfect maratonul din 14 aprilie :))) Apropo de asta, boceam dăunăzi că, fiind consemnată la pat săptămîna asta, se duce antrenamentul meu pe apa sîmbetei. Tomșescu mă liniștește scurt: „Dacă ai fi putut alege între a fi răcită acum și a fi incapacitată în ziua maratonului, ce ai fi ales?”

Am tăcut mîlc 🙂 Sănătate, tovarăși!