sau „Salutări de acasă de pe Lošinj!” 🙂
Anul ăsta am avut noroc ca ziua mea să pice în preajma Paștelui care, la rîndul lui, a picat primăvara tîrziu – de unde vremea minunată, așa că distracția de ziua mea a-nceput vineri și încă nu s-a gătat 🙂 Ne-am dus pe insula mea, unul din locurile preferate de pe lumea asta, de care m-am îndrăgostit la prima vedere acum trei ani (plecasem cu un plan măreț să vizităm trei insule: Lošinj, Cres și Krk, dar am rămas pe Lošinj în pădurea de pin :)) și pe care, de atunci, îl visez des și îl vizitez cel puțin o dată pe an 🙂
Are locul acela ceva special, combinația de stîncă, mare, pădure deasă, umbră, mirosurile amestecate de sare și pin… Da’ degeaba încerc să explic – tot așa cum nu poți explica o dragoste mare, o poți doar simți, așa și cu insula mea 🙂
Aveau croații o reclamă stupidă acum ceva vreme la radio, o școală de management se promova făcînd mișto de o tanti care zicea: „eu aș vrea să păzesc oi undeva la munte…”. N-am priceput ce era rău în a fi baci, da’ am preluat vorbele astea și le-am folosit uneori, sătulă fiind de mofturi umane și servicii stresante 🙂 Anul ăsta văzînd oi păscînd pe insulă Z. m-a întrebat: „Musai vrei să păzești la munte oi sau e bine și aici?” :))) E bine și pe Lošinj! :)))
Anul ăsta ne-am plimbat și am alergat, puțin chiar am și înotat, cu bicicletele ne-am dat (vacanța fără bicicletă e ca oul roșu fără Paște :)) și apoi am mîncat, ohoho, ce-am mai mîncat și cît ne-am mai răsfățat 🙂 A fost liniște și calm… Am descoperit locuri noi – o plajă ascunsă cu nisip (L.E. am descoperit că locul cela a fost deja fotat în 2009, dar nisip nu era, parol!), un sătuc ferit! Și ne-a fost bine ceea ce vă dorim și dumneavoastră 🙂
Vacanța continuă!!! :)))
P.S. De veți vrea, poze pe flickr! puteți viziona 🙂