0

Yoda Dioda și perlele de înțelepciune (3)

Nu știe alții cum sînt, dar Yoda Dioda cum vede pe internet un articol gen: ”4 idei de mic dejun sănătos și rapid”, cum dă click, de zici că vrea nu numai să trăiască veșnic, ci și să facă economie de timp. Din păcate deseori dă peste rețete de genul:

Fulgi de ovăz cu zmeură, chia, praz și shiitake. (Era să scriu „fulg de ovăz”, dar adevărul e că Yoda Dioda nu e la cură de slăbire, luați de-o scuipați să n-o deocheați). Se cumpără butașul de zmeur. Se plantează conform instrucțiunilor. Se udă regulat. Se ia legătura cu un producător de banane fair trade bio. Se încheie contract de furnizare. Se ară ogorul, se însămînțează ovazul, se recoltează fulgii. Stup de albine aveți? Nu? Faceți rost.”

No și cînd într-un bun sfîrșit ai toate ingredientele, găsești și chia și praz și shiitake că nu bagă mereu la non-stopul din colț, ați zice că de-acuma e chiar rapid, nu? E, nu că aveți chef de glume…

„Înmuiați fulgii de ovăz în lapte. Să nu care cumva să turnați laptele de-odată. Vacă aveți? Păi de ce nu? Bine, înmuiați-i în apă. Amestecați cel puțin 15 minute. Continuu. În sensul acelor de ceasornic. Presărînd semințele de chia una cîte una. Adăugați prazul mărunțit și ciupercile rehidratate în prealabil în suc de la Zîna Zînelor. Lăsați peste noapte la frigider. Dimineața sculați-vă cu noaptea-n cap (nota mea, aia se pare că nu e o problemă pentru Yoda Dioda, de cînd a venit iarna grea în Croația, adică de ieri, și pînă s-o duce, adică poimîine, se trezește dis de dimineață fără probleme. De-aia are și timp de căutat rețete de mic dejun). Faceți focul. În soba cu lemne. „Păi nu e mic dejun rece?” Ba da, voiam să verific că sînteți atenți. Faceți focul doar ca să fie cald în casă. Mno și amestecați zmeura din care ați scos sîmburii cu penseta, cu mierea proaspăt recoltată din stup și banana ajunsă cu DHL-ul pe care ați tocat-o mărunt cu un cuțit ceramic ca să nu oxideze. Mărunt, dar în cubulețe de aceeași mărime. Savurați împreună cu familia acest mic dejun atît de simplu și rapid de preparat.”

Moment în care Yoda Dioda se enervează, începe să bodogănească (mamalordehoțiiarmaupăcălit), închide site-ul nedorind nici măcar o clipă să dea o șansă celorlalte trei rețete de mic dejun sănătoase și rapide și își unge o felie de pîine cu unt după ce în prealabil a spălat un castravete pe care n-are intenția nici măcar să-l taie. A citit ea odată că asta e masă echilibrată și de-atunci altceva nu mai mănîncă.

„Și Reluaurelu?” N-are probleme din astea, e un fericit. Nu că n-ar vrea să ia pensie de la stat măcar pînă la 120 de ani, nu, dar a delegat-o pe Yoda Dioda să se ocupe de alimentație că a văzut-o că o interesează chestiile astea științifice. Și pînă găsește ea rețetă de mic dejun, el se uită la Jocurile Olimpice de iarnă.

2

Yoda Dioda și perlele de înțelepciune (2)

Cînd găinile se pregătesc de culcare, mai ales iarna, Yoda Dioda se pregătește de mers la muncă. Nu e paznic de noapte, nu, deși ce idee bună ar fi dacă nu i-ar plăcea așa de mult să doarmă. Nu numai noaptea. Ține cursuri de engleză la seral pentru uameni superocupați, săracii, de-abia seara tîrziu ajung, dar nu se dau bătuți, bravo lor, că dacă ar renunța, Yoda Dioda ar trebui să facă bani din altceva. Dar divaghez. Reluăm. Cînd găinile se pregătesc de culcare, mai ales iarna, Yoda Dioda se pregătește de mers la muncă. Mno și pe drumul care nu e lung, dar e zilnic, Yoda Dioda se gîndește la chestii. Aia cînd nu doarme.

Azi s-o gîndit că e mîndră că multe dintre problemele globale de o importanță majoră pentru umanitate pe ea, pur și simplu, nu o afectează. De exemplu n-are nevoie de produse de făcut părul vîlvoi sau oprit căderea lui sau întărit firul sau de poțiuni magice ca să-i crească unde nu mai e. Are și prea mult, moștenire de la mama și tata ei, sărumîna. Adică Yoda Dioda nu-l invidiază pe Trump, dar dacă el ar cunoaște-o pe Yoda Dioda, ar invidia-o, parol. Și dacă n-ar avea, s-ar rădea în cap și ar face economie de șampon.

Apropo de fizic apetisant, Yoda Dioda n-a avut niciodată grijă că o să îmbătrînească, o să-i iasă peri albi și riduri și n-or s-o mai iubească bărbații. Nu. Yoda Dioda n-a contat niciodată pe frumusețea ei fizică (că n-a avut așa ceva, de-aia), toți bărbații din viața ei au iubit-o pentru rafinatul ei simpț al umorului, creativitatea deosebită în umplerea sarmalelor și modestia nețărmuită.

Apropo de Trump, e absolut convinsă că cine stă cu ea de vorbă nu o face din interes, cu un ochi la moștenire, bani și alte avantaje pecuniare. Nu. Norocu’ ei că n-are averi că altminteri se numea serialul: „Yoda Dioda și perlele”. Rafinat simpț al umorului, creativitate deosebită în umplerea sarmalelor și modestie nețărmuită. Asta are ea de oferit lumii. Și mai e și independentă și autonomă, rîde nu numai la bancurile altora, poate să rîdă și singură la glumele ei proprii, dacă e.

De curînd Yoda Dioda a avut revelația că bine că s-a născut pe vremea comuniștilor și a prins cozile la portocale că asta a mai scăpat-o de o belea. Experiența totalitară a călit-o  și acum își permite să strîmbe din nas la toate mofturile fără gluten și nemodificate genetic.  Și, gata, aici inchei că o să vă mirați și o să o invidiați prea mult și n-o să-i mai crească cozonacii.

„Și Reluaurelu?” Nimic, s-a dus să-și facă încă un cont pe twitter, cînd colo, @reluaurelu e luat! Și din nou orice legătură cu realitatea e cea mai pură nimereală :).

3

Yoda Dioda și perlele de înțelepciune

”Iubitule, știi la ce mă gîndeam, că am gîndit mult weekendul ăsta de a trecut cînd n-am ieșit din casă, mai mult decît oricînd, am avut revelații, știi, una e că trebe să stai pe loc ca să poată să-ți zburde mintea în voie și mă mai gîndeam oare care e misiunea mea în viață, menirea cum ar veni, că vine o vreme cînd omul trebe să se gîndească la asta, e drept că nu poate la tinerețe, știi că citeam de lecțiile de gramatică, nu le asimilezi pînă nu ești pregătit, așa și cu lecțiile de viață, io în ultima vreme am învățat o grămadă, dar cred că de-aia le-am învățat doar acum că înainte nu eram pregătită, nu crezi?”

Reluaurelu făcu ochii mari. Era șase și umpic dimineața și nu apucase nici să-și scoată pijamaua din …fund, darămite să pună de cafea. Pentru un moment regretă că nu și-a luat una cu poale lungi (na, că era să zic ”cu țîțe mari”, dar nu se cade că nu știu dacă e cuvîntul recunoscut de Dex și, în plus, Reluaurelu nu s-ar gîndi la așa ceva, duamneferește). Păstră gîndul pentru el pentru că Yoda Dioda făcea niște sarmale buuune… Mormăi ceva a încuviințare și intră la baie.

…………….

Atît. N-am mai mult. Atîta am creat azi cînd am ieșit la alergat în parcul din fața blocului. Parc mic, alergam în cercuri și rîdeam singură, drept urmare acuma vă scriu de la spital. Ul de nebuni, v-am zis că am doo în cartier? Ieșisem să îmi găsesc inspirația pentru orele de engleză de după amiază. Mda, unde dai și unde crapă. Altminteri io și Murakami, doi leiți, că amîndoi alergăm după muză, la propriu (bine io doar cinșpe minute azi de unde finalus interuptus, poate dacă mai alergam umpic se întîmpla ceva în poveste…) și niciunul dintre noi doi n-a luat Nobelul pentru literatură. Mno, atîta am avut de comunicat, mă duc să văd ce e aia o diodă.

Disclaimer: orice legătură cu realitatea e pur întîmplătoare căci Yoda Dioda nu face sarmale, iar Reluaurelu nu le manîncă. Decît zic.

1

gînduri pe cîte roți o avea trenul :)))

  • la granița Croației cu Ungaria passport control. Prima dată în cariera mea de călător pe rute internaționale prezint buletinul de identitate din motive de pașaport expirat. Tanti polițista unguroaică se uită la el de zici că i-am dat un carton desenat de un copil. Îl întoarce pe toate fețele, bagă sub lupă, aprinde becul cu infra-roșu, îl mai răsucește o dată, pipăie, îndoaie, miroase, și pînă la urmă mi-l dă înapoi, drum bun. Răsuflu ușurată de zici că tocmai ce am trecut de cel mai greu test din viața mea :)) Fast forward granița română. Polițistul român îmi ia boletinul, îl întoarce, se uită la mine, mă întreabă de unde vin, dar ce fac acolo, dar locuiesc singură la Zg (nene, I’m taken, cum să-ți zic fără să-ți rănesc sentimentele…). Avînd io chef de conversație la 3 jumătate dimineața, ora locală, adaug că merg la Bv să-mi prelungesc pașaportul. Dar de ce? Aveți carte de identitate, îmi răspunde el după care îmi cere să ies mai la lumină ca să mai verifice o dată dacă semăn cu poza din buletin :))) #nottoobrightthough :))) Dar, chiar așa, la ce-mi trebe pașaport cînd așa am material de scris pe blog? :)))
  • tonul (filozofia?) românului (însoțitor de vagon de data asta :))) – un amestec de resemnare, zeflemea și atotștiință :))) #dăidracudeidioțicemai… #welcome2romania :)))
  • pentru prima dată în peste 15 ani de „navetă“ internațională cu trinuri de noapte am dormit și bine și suficient 😀 #patiencemyyoungPadawan :)))
  • trecem pe lîngă un gater modest în Orlat cu pancartă mare, din aia care se pune pe lîngă proiectele finanțate din fonduri UE și mă trag concluzia că si-gur e imposibil de accesat bani europeni… #poatetotusisepoate?
  • cică n-avem întîrziere, beeeei, ajungem la timp, beeeei! adevărul e că la așa vagoane sexi nici nu se cade să fie altfel #onlygoodnews 😀
Fără categorie
2

Cea mai „epică” bătălie de la Războiul Stelelor încoace :)))

Nu-i activitate mai plăcută în off season, cînd ți-ai revenit cît de cît, te-ai hodinit nițel și simți că începe să te mînce în talpă, decît planificatul sezonului următor de competiții 😀 De data asta generalizez cu convingere maximă, nu mai zic că așa cred io, părerea mea căci sînt absolut convinsă că e la fel la toate casele :))).

Anul trecut am construit ditamai pomelnicul pentru 2015, abia mi-o încăput pe un sheet în Excel :). Așa de lung o fost că, undeva prin primăvară făceam, deja, febră musculară doar citind lista pînă la sfîrșitul sezonului :))). N-am bifat toate competițiile, bineînțeles,  am avut noroc că unele n-au mai avut loc, la altele n-am avut cum ajunge fizic, că altminteri cred că mi-aș fi agățat adidașii în cui căci, zice vorba aia înțeleaptă, ce-i prea mult strică :).

Acuma, fiind eu în continuare în zodia minimalismului, am decis că anul viitor va avea 4 curse mari și late. 3 pentru care o să mă pregătesc serios și una bonus. E drept că risc să nu-mi iasă pasiența, cînd ai puține șanse să (te) impresionezi cu ce poți, te oftici dacă nu reușești din motive care nu au ținut de tine, dar, asta este, se cheamă că antrenamentul e destinația, încercăm și varianta asta less is more :).

Stați așa că ajung imediat la bătălia despre care vă ziceam în titlu, dar înainte trebuie să vă mai spun ceva :). Io și cu Tomșescu nu ne certăm să facem gălăgie și să deranjăm vecinii. Nooo, n-are rost :). Avînd în vedere că sîntem în formă amîndoi, rezolvăm disputele pe teren neutru – în pădure, pe șosea, la bazin :D. Cine pierde duelul spală vasele :). Cu timpul am descoperit care-s sporturile la care e mai bun el (alea unde baza e bicicleta și/sau înotul) și sporturile la care îs mai bună io (alea unde e de alergat, mai ales la deal, în plus pot să fac mai multe flotări decît el, sîc :)). La maraton l-am luat și la duatlon sprint îi suflu în ceafă, dar semimaratonul îi aparține. Deocamdată :D.

Astă-toamnă la Ljubljana aveam în plan să-l detronez, dar am dat chix din prostia mea, nici măcar n-a fost o chestie de lipsă de condiție fizică :). Mamă, ce-a mai jubilat, tare rău m-a enervat, ca un gentleman nu s-a purtat, nici pic de milă nu mi-a arătat :)))). Drept urmare am aruncat mănușa (de fapt mănușile, că a venit primăvara și n-avem nevoie de ele :)): Semimaratonul din Velika Gorica, 21 martie 2016, you and me, mister, Herr Direktor vs bloggerul amator :))).

No și dîndu-mi io seama că i-me-diat e martie, m-am apucat de pregătire. Mai întîi l-am citit pe Murakami, Haruki Murakami, What I talk about when I talk about running (nu vă dau titlul în română că nu-mi place cum l-au tradus, n-au făcut bine, ar fi trebuit să citească pînă la capăt opera :)) ca să fur idei despre cum se antrenează scriitorii :). Boon. Și apoi am început să alerg efectiv. Mai mult nu vă spun că poate, totuși, se hotărăște sufletul pereche să dea pe aici și află planul de bătaie top secret :). Că el nu știe că m-am apucat de treabă, îi zic că merg la coafor cînd ies la alergat 😀

Și el se pregătește, aia știu sigur. În plus aplică niște tactici neortodoxe de sabotaj ceva de speriat…

-Dragă, am fost la cumpărături azi!

-Bravo, iubitule! Ce-ai cumpărat?

-Șorici, slănină și niște cîrnați buni… Pentru tine!

Știu că pentru mine pentru că el nu mănîncă șorici, slănină și cîrnați buni… :))) Las că-i pun io zahăr și-n ceai și calorii în mîncare că am auzit că ele îngrașă cel mai tare :))). Și o să vedem noi care pe care: chit că o să ne rostogolim tot semimaratonul, tot o să mă rostogolesc mai repede decît el :))).

No, ideea e că o să fie palpitant și, vreți, nu vreți, o să vă țin la curent :))). Ar trebui, poate, să pun de niște pariuri sportive pentru cei care s-au săturat de meciuri de fotbal și curse de cai :))). Ba nu, că mă dedic trup și suflet antrenamentului, am zis, am zis :). Deci activitate (fizică) intensă, mes chers, de sărbătorile astea de iarnă, ceea ce vă doresc și dumneavoastră ca să n-aud că ziceți, ca-n bancul cu polițistul și coaja de banană, of, iar o să mă-ngraș :))). Nu vă urez din alea cu „să petreceți sfintele sărbători în sînul familiei…” că, în contextul meciurilor cu socroșenia mea, îmi sună a amenințare și blestem :))).

2

Atenție! Fac figura :)

„PAZI!!!!!! BICIKL!!!!”, strigă o mamă panicată și se aruncă asupra copilului său să-l protejeze cu forța Agripinei în lupta cu vulturii, cu agilitatea lui James Bond sărind pe un tren în mișcare și cu determinarea omului care a hotărît că mai bine mort decît călcat de bicicletă :))). Nu aveți nevoie de traducător autorizat de limba croată ca să înțelegeți că mesajul verbal era ceva de genul: păzea, bicicleta, iar cel neverbal era de-a dreptul isteric.

Adevărul e că, nu mă știți, io-s fioroasă rău. Mai ales pe bicicleta mea luată de la raionul pentru cei mici (de statură :))). Cu care fac naveta mergînd ca o descreierată, adică cu maximă atenție și prevedere, dar minimă viteză mai ales prin zonele unde împart trotuarul cu pietoni (că așa e aci, pistele pentru biță îs desenate pe trotuarul și așa îngust, dar asta e, îs prost făcute, dar bine că există :)) pentru că numai din cer nu mi-au picat pietoni, în rest mi-au ieșit în cale de unde nici nu mă așteptam de nenumărate ori :))). 

E drept că mă îmbrac în culori vizibile ca să nu zic țipătoare pentru că atunci cînd nu împart trotuarul cu pietonul, împart carosabilul cu șoferul și trebe să mă asigur că el mă vede ca să nu dea peste mine să fac buba :). Poate de-aia. Simțul lor estetic e lezat, mă văd și urlă: ESTE (incredibil că poartă așa ceva :)))

La începutul carierei mele de navetist pe doo roți mă enervam rău, dar nici atunci nu eram periculoasă, mama zmeilor numa’ bună de speriat cupii căci și pe vremea aia acordam prioritate și cui nu merita. Cel mult bodogăneam în gînd :)). Apoi am devenit zen :D. Pe bicicletă că în viața de zi cu zi nu-mi iese figura încă :). Plec cu suficient timp înainte, merg încet să nu transpir și îmi imaginez că sînt în Olanda :))). Și viața e frumos, zău :).

Numai că am observat de la o vreme leoaicele și mă distrează teribil :). Da, da, n-a fost caz singular :). Culmea că, de obicei, copii mă văd, se dau la o parte sau rămîn pe loc ca să-i pot ocoli cu un calm și stăpînire de sine de invidiat :))). Cînd sînt singuri :))) Cînd sînt însoțiți de un vajnic părinte, se sperie rău :))).

Și nu poci să-mi explic. Maman, poate ai tu o idee :).

Fără categorie
3

Din seria: să batem inspirația cît e caldă :)))

Sau despre cum nu am chef de sport în ultimul timp 😀

Mă vorbea de bine cineva ieri la o chermeză, zicea că Oana aleargă și nu orice, maratoane de 42 de km, în țară și în străinătate și io priveam cu stupoare și comentam în gînd: I-auzi, dom’le… Extraordinar… Pînă nu m-am prins că io eram subiectul în propoziție moment în care mi-am zis: Cine? Io?!! Fugi, nene, că mă confunzi… :)))

Adevărul e că sînt oameni fericiți pe lumea asta care, gata, au plătit un abonament la sala de fitness, se cheamă că duc o viață sănătoasă 🙂. Io, din nefericire, nu sînt unul dintre ei. Io trebe să(-mi) dovedesc neîncetat de ce sînt în stare. Adică îmi acord permisiunea să mă dau maratonistă fix cît mă ține febra musculară de după maratonul în cauză. Dacă a doua zi, printr-o minune, nu mă mai dor picioarele, deja mă apăr: Aaa, nuuu, adică am alergat un maraton IERI,  dar asta nu înseamnă că… :))).

Ca să nu zic că mă ferește sfîntu’ de generalizări nesănătoase gen: alerg/înot/biciclesc = îs în formă :))). Nooo, la ele răspund cu: Da, pot să…, dar nu pot (încă) să…. :))).  Acuma îs sigură că o să ziceți că e falsă modestie, bine ar fi să fie asta, dar nu e :))).

No, ș-apăi dacă tot o trecut o lună și de cînd am încălțat teneșii ultima dată ca să fac o tură prin cartier am început să uit că io-s o persoană activă cu chef de mișcare și ducă :))). Apropo de ducă, s-or dus și endorfinele și serotoninele și euforia perpetuă și de-acum mă întreb retoric: Mă, fată, ție nu-ți lipsea cumva vreo piuliță cînd ziceai că ieși la o tură de 150 de km cu bița SĂ TE RELAXEZI? :))) Ia, stai jos și mai mănîncă o prăjitură… Așa, ai văzut că nu doare? :))) 

Acuma o să vă țin la curent, poate descopăr că scrisul pe blog consumă tot atîtea calorii cît alergatul prin ploaie și frig ceea ce ar însemna că am scăpat de cîștigul de kilograme iminente :))). Plus brevetez ideea și organizez workshop-uri pentru doritori, titlu pentru articole pe net și mailurile de promovare am: Doctorii nu pot să creadă cît de eficientă este această metodă de slăbit :)))

Dar altceva voiam să vă mai zic… Tot confirmîndu-mi că totul e posibil și că dacă vrei, poți, m-o luat, așa, o lene… :))) Adică, no, e clar că dacă îmi pun mușchiul, voința și mintea la contribuție aș putea și să termin un ultramaraton, 100 de km, 100 de mile, o sută de ani lumină :))) Păi și dacă știu deja ce concluzie voi trage că doar am mai trecut de atîtea ori prin fazele de la io n-aș putea vreodată… pînă la fii antenă că se poate… , atunci de ce să mă mai chinui să o și fac? :)))

Io și cu Herr Direktor, și el mare sportiv, care și-o luat un ceas din ăla de-ți măsoară tot ce poate fi măsurat în timpul activității fizice pentru ca apoi să-ți prescrie cît să te hodinești șiiii care, cel mai important lucru, îți calculează care ți-ar putea fi rezultatul cel mai bun la diverse discipline. Așa, de exemplu, a aflat că, teoretic, ar putea alerga un maraton sub 3 ore jumătate. Mulțumit de rezultatul potențial absolut decent pentru un triatlonist, a decis că nu e nevoie să și alerge practic așa de repede, nu contează că momentan recordul lui stă bine la peste 4 ore jumătate :)))

Mda… Hai că tot povestind mi s-a făcut foame :). Bine că am făcut ciorbă ieri :))).

Disclaimer: acest blog nu promovează violența, inspirația nu a fost bătută, la noi în casă nici măcar albușurile nu sînt bătute spumă :)))

 

 

 

Fără categorie