Încă o leapşă

De data asta paralelipipedică 😀  Eu vă spun 14 chestii despre mine, 7 adevărate, 7 false şi voi, dacă aveţi chef, identificaţi care cum este 🙂 După cîteva zile închidem prăvălia, dăm răspunsurile corecte şi decernăm premiul: „Cel mai bun cititor printre rînduri” 🙂 Pe locuri … Fiţi gata …

1. Nu-mi place nedreptatea. De aceea am vrut să mă fac poliţist cînd eram pici 🙂

Absolut! Detectiv, ca să fiu mai exactă 🙂 Să prind răufăcătorii şi să-i bag după gratii :))))

2. Mi-am dorit dintotdeauna să fiu Miss ceva. Natura fiind nedreaptă cu mine a rămas din visul meu ideea că look-ul este foaaaarte important şi nu trebuie neglijat.

Mi-am dorit în clasa a V-a să devin Miss, dar visul meu a fost spulberat: doamna dirigintă a organizat un concurs în clasă ca să mai antreneze o reuniune la care nu dansa nimeni. M-am înscris entuziasmată, dar am picat la PROBA DE CUNOŞTINŢE GENERALE!!!! Restul gagicilor au primit întrebări din ce-am învăţat la şcoală, pe mine m-a întrebat, îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri: Cine a inventat telefonul? N-am ştiut, of course, am fost descalificată :))))) 

Profa şi-a cerut scuze ulterior, dar a fost prea tîrziu: Ştiam că mi se făcuse o nedreptate, dar tot atunci am decis că e mai important să ştii cine a fost Alexander Graham Bell decît să fi o belezza 🙂 Undeva pe drum am mai decis că frumuseţe egal sănătate plus veselie, de aia arăt, eventual, ca o Miss Sporty: minim de efort, maximum de efect 🙂

3. Sînt o fire generoasă, adică dau bani oricui îmi cere, mai ales cerşetorilor de pe stradă.

Generoasă sînt, dau din timpul meu oricui îmi cere, ajut cum pot mai bine, dar bani nu cer şi nu dau pentru că sînt de părere că ne putem descurca fără. Cînd vine vorba de cerşetori am decis că o să le dau atunci cînd cineva îmi va spune: „Doamnă/Domnişoară/Băiete (mi se mai întîmplă:), dă-mi ceva de lucru! Să curăţ curtea, să duc gunoiul”. Încă nu mi s-a întîmplat.

4. Sînt bisericoasă rău, respect posturile de peste an, merg la biserică atît de des cît îmi permit celelalte obligaţii.

Nope.  În biserică intru doar ca la muzeu cînd merită. M-am certat cu biserica ortodoxă pe la 12 ani şi de atunci nu mă mai prinzi pe la ei. Nu înseamnă că nu sînt credincioasă! Cred într-o Mamă Natură, o forţă creatoare care ţine tot ce se petrece într-un echilibru, dar nu am nevoie de biserică pentru a comunica cu ea. Zic şi eu ca Faithless, pe un vîrf de munte, la buza mării: „This is my church… This is where I heal my hurts…” 🙂

5. Nu-mi plac dezordinea, haosul şi schimbările de plan, deşi mă adaptez bine la o adică.

True 🙂

6. Sărbătoresc Valentine’s Day şi Dragobete în fiecare an! Sînt o fire romantică.

Tot o traumă, din adolescenţă de data asta, mă împiedică să le sărbătoresc. Pe la 15, 16 ani cînd începuse nebunia cu Valentinul, io nu aveam cu cine mă pupa :).  Am decis atunci că e o sărbătoare nedreaptă, care discriminează şi nu celebrez 🙂

Romantică sînt mai puţin, pragmatică mai mult. Cred în respect şi sprijin reciproc, chestie care trebuie demonstrată tot anul. Îi spuneam şi lui Cipri odată: aşteaptă-mă cu o ciorbă caldă cînd vin moartă de oboseală de la servici şi nu te pun să-mi declami iubirea la lumina lunii :))))

7. Nu accept cu uşurinţă că am greşit. Mai bine te conving pe tine că am dreptate.

Oooo, da 🙂 Ce să fac dacă am întotdeauna dreptate? :))))) Singura excepţie: nu mă bag să le spun altora ce să facă. Cred că tărie că doar eu ştiu cum e să fii în pielea mea şi, drept urmare, doar eu ştiu ce-i mai bine pentru mine.

8. Sînt ambiţioasă şi lucrul ăsta se vede în felul în care mi-a evoluat cariera care este pentru mine ce poate fi mai important în viaţă.

Carieră? Ce carieră? 🙂 Cred că sînt prototipul anticarierist 🙂 Am încercat nenumărate slujbe şi slujbuliţe, dar n-am avut niciodată răbdarea sau dorinţa de a înainta în ierarhie.

Ambiţioasă sînt mai mult în sensul de încăpăţînată: dacă-mi pun ceva în minte, nu mă poţi opri (vezi învăţatul mersului pe biţă la bătrîneţe :).

9. Nu ştiu să spun NU. Fie că e vorba de suplimentul la mîncare oferit de mama, soacra sau mătuşa sau de o ofertă de lucru.

Din păcate aşa este 😦

10. Nu mă omor după dulciuri. Adică pot să fac diferenţa între o prăjitură bună şi una doar dulce, dar plăceri de nedescris nu-mi trezesc.

Adevărat 🙂 Avînd o tendinţă naturală spre dodoloşenie, Mama Natură, în nemărginita-i chibzuinţă, m-a ferit să fiu un pofticios 🙂 În adolescenţă doar băgam în mine ca apucata că decisesem să fiu în permanenţă la cură de slăbire şi, cînd se umplea borcanul cu frustrări, scăpam la ciocolată :))))

11. Ascult numai muzică clasică. În general sînt de părere că arta este pentru cei aleşi, nu pentru plebe.

Ei aş, ba din contră! Io zic că nu-i artă dacă nu se poate bucura de ea oricine!

12. Sînt mămoasă tare şi pentru că (încă) nu am un bebe, îl mămesc pe consort, da’ el nu riposteză  😀

Nu, vai 🙂 Poate să confirme 🙂 Îmi place să mă comport /să vorbesc ca de la adult la adult chiar şi cu picii :))))

13. Îmi place să călătoresc, mi se pare că a vedea lumea este mai de preţ decît să posezi chestii.

Aşa este!!!

14. Bicicleta e o iubire relativ recentă, dar sportul (să zicem exerciţiul fizic ca să nu se înţeleagă că-s microbistă 🙂 ) a fost o dragoste constantă a vieţii mele.

Oh, da… Am făcut la viaţa mea: balet, scrimă (o lecţie, apoi nu m-am mai dus că antrenoarea nu ne-a dat imediat săbii:)))), înot, atletism, jogging, aerobic, body-building (sau cum i-o zice la mersul la sală), schi… Precis am uitat ceva 🙂

Vă mulţumesc pentru interes şi răspunsuri! Au fost nemaipomenit de aproape de realitate aşa că decernez, ex-aequo, celor două concurente  titlul de „Cel mai bun cititor printre rînduri” :))))

Ionuţu (dacă ai chef că văz că tocmai ai executat una :), Moni, Cipri, Valive?  Sau cine o mai vrea şi cu lepşe s-o mai ocupa 🙂

10 gânduri despre &8222;Încă o leapşă&8221;

  1. am mai inchis cartea, am mai deschis calculatorul 😉

    sa-mi dau cu parerea, pana nu expira termenul

    adevarate sunt 1, 5, 9, 10, 12, 13, 14

    ei?

  2. Pingback: Leapşa se întoarce « brushvox dezgolit

  3. Brushvox, bine ai venit 🙂

    Clau, revin în vichend cu dezlegarea misterului, acum mă aşteaptă telenovela s-o subtitrez 🙂

  4. WOW! Trebuie sa il fac la mine in blog? Daca trebuie si e musai, pai musai sa fie, dar voiesc sa cunosc daca trebuie inainte de toate.

  5. De leapşa asta cu ce-i adevărat şi ce-i fals despre tine vorbeşti? Nu-i musai s-o preiei, cum să fie? 🙂 Mie mi s-a părut interesant exerciţiul căci noi ne cunoaştem doar din felul în care scriem, nu personal, întrebarea filozofică din spatele lui fiind: poţi cunoaşte un om doar în urma lecturii operei sale? :))))

  6. Pingback: Adevarat sau fals… « Frecventaţi bazaruri sentimentale…?

Lasă un comentariu