Manele, manele, frumoasele mele manele

Sor’mea, da-i-ar Ăl de Sus memorie de elefant de-a pururi că bine mai îmi prinde, mi-a amintit cu ocazia sărbătorilor petrecute împreună că io, oanabacanu, ascultam manele în, să-i zicem, copilărie. L.A. ca să fim mai ezacţi (nu mai ştiu ce cînta ei, am îngropat undeva în suptconştient informaţiile astea, nu de jenă sau ruşine că, orişicît, io-s ‘telectual fin de la o vreme şi nu se cade, ci pen’ ca să fac loc pe hard :). Nu cred că m-a crezut şi ca să-i demonstrez că-s de bună credinţă vă zic ce mai ascultam eu pe emtivi (în sensul că nu mutam pe alt program, ba poate chiar mă bîţîiam …). Na!

Tot manea, fratele meu! De dna Holly Valance mi-am amintit vizionînd, la sugestia lui Cheeprey, „Taken” (da, doar acum şi nu-i rău filmuleţul dacă vreţi să-l vedeţi pe Liam Neeson în rol de tată-erou şi un pic de mesaj referitor la human trafficking la Paris în acest caz!) 😀 Dna are un rolişor de divă acolo şi nu ştiam de un’ s-o iau pînă n-am dat un google search 😀 Steaua australiană are tată muntenegrean deci s-ar zice că are melosul balcanic în sînge, de unde şi succesul extraordinar 😀

În altă ordine de idei ieri am văzut „Entre les murs”, Palme d’or anul trecut la Cannes! Foaaarte bine! Viaţa de profesor de liceu într-o şcoală pariziană mai de banlieue (zise oana ca să se dea mare cu franceza ei demult apusă de parcă nu putea zice periferie …). True, man – personajul principal e jucat de chiar profesorul care a scris cartea după care s-a făcut filmul! Iar elevii sînt de nota 10 (la capitolul actorie că altminteri îţi vine să-i iei de gît prin ecran :).

Şi în cu totul altă ordine de idei: Hai, băieţi, încă un pic şi e week-end! 🙂